Statul de urgență în anno pauperes 2022!

Ieșiți din epoca stării de urgență, mereu în stare de alertă, intrăm în era Statului de Urgență.

Treizeci de ani am supus ideea de stat la toate perversiunile ideologice posibile. Am făcut din statul minimal icoană și ne-am închinat, ”tămăduiți” de duhul ei ”sfânt”. Am înfierat cu mânie capitalistă statul ca sursă a răului absolut. Am opus ideea de stat libertății, am opus ideea de stategalității, am opus ideea de stat dreptății.

Am pus semnul egal între stat și statul ”comunist”, uitând, de exemplu, că facturile la utilități (la toate utilitățile!), în vremea acelui stat de tristă amintire erau niște foițe neînsemnate, inscripționate doarcu niște sume infime,  plătite adesea postașului în ziua când ni le aducea (pe ele, foițele).

Nu pledez pentru întruparea nostalgiei prin recuperarea acelui stat. Observ doar corul de voci, tot mai mare, care cere Statului, în 2022, un evident anno pauperes, să intervină,  să facă,  să reglementeze. Să fie!

Cetățenii cer, pe bună dreptate, protecția statului în fața capitaliștilor din energie (producători+distribuitori) care ”ne fură nu doar curentul,ci și prețul lui”, vorba unui hâtru involuntar. Ba chiar cerstatului protecție în fața lui însuși câtă vreme ANRE, de exemplu tace pe bani mulți, și legali și… așa mai departe.

IMM-urile (patronatele, na!) care au hulit cel mai mult statul în toți acești ani îi cer acum, ținând trena sindicatelor (hai c-am văzut-o și pe asta!), săforțeze (exact așa cer!) scăderea prețurilor la energie la nivelul lui decembrie 2020. Măcar pentru un an! Chiar marile companii, naționale și transanaționale, prosternate Zeului Profit, vin acum și caută compasiune  la stat,în speranța că profiturile lor, multe nemeritate, nu vor fi hăcuite de șmecherii din bula de profit Energie, aflată la conducerea Pieței.

Dintr-o dată, Statul nu mai e de vină, ci de esență divină!

Poate acum vom pricepe că nu Statul în sine  e problema, ci tocmai privatizarea/capturarea lui.

Remantelarea luidupă regulile capitalismului de cumetrie. Cel care face posibil acum ca prezența statului să fie revendicată, tocmai datorităilustrei sale absențe.

Anexarea lui de către marele capital, care, în goana narcotică după profit, creează noua dezordine globală, una care nu are nimic în comun cu distrugerea creatoare schumpeteriană.

Soluțiile care se întrevăd, menite să mai atenueze pentru o vreme furia consumatorilor, nu vor fi luate în favoarea statului, ci tot pe spatele lui.

Pe termen mediu și lung, statul este condamnat în continuare să subvenționeze, mascat sau nu, marele capital comprador și din sectorul energiei. Iar cetățenii să alimenteze, într-un fel sau altul, această subvenție. Creșterea frauduloasă a prețurilor la energie, ca urmare a  liberalizării, nu se va opri aici. Concurența din piață nu va duce la scăderea facturilor. Teoria aferentă și-a facut harakiri de mult, chiar cu mâna invizibilă! Scorurile  facturilor vor fi în sus și după criza asta acută. În paradigma economică și politică, sub dictatul căreia supraviețuim, boala este cronică.

Nu statul în sine e problema, ci fraudarea lui etică, politică și economică. Nu statul în sine e problema, ci incapacitatea noastră, a cetățenilor de a ne lua statul înapoi! Măcar la nivelul la care cetățenii țărilor din UE reușesc să o facă, tocmai prin aleșii lor.

Apropo, există o Directivă 944/ 2019 a Comisiei Europene, care, la articolul 5, alin 4. spune, negru pe alb, că intervențiile statului în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice sunt permise dacă ele vizează un interes general. State frățești din UE folosesc această directivă. Noi ce așteptăm?!? Ce sau cine nu ne lasă s-o folosim?!?

Prin urmare: Statul, de urgență!…

Facebook Comments