România dezarmată. De ce nu suntem Finlanda?

Singura armă care contează cu adevărat în bătălia pentru viitor e educaţia! Neinvestind în educaţie, ea devine o armă de distrugere în masă. După 32 de ani de „reformă” a educaţiei, România a ajuns să propună pentru 2022 cel mai mic buget raportat la PIB din toţi aceşti 32 de ani, şi anume 2,28%!

Acum când e nevoie, mai mult ca oricând, să acoperim deficitul din educaţie, adâncit de anii pandemiei, guvernul decide că 2,28% din PIB e suficient pentru administrarea neputinţei noastre colective.
32 de ani degeaba! 32 de miniştri ai educaţiei cu un singur chip, cel fără de obraz… De zece ani e prorogată Legea 1/2011 care stabilea, printr-un consens politic de cabaret, un vital 6% din PIB pentru educaţie. De zece ani criogenăm în mod criminal o lege purtătoare de viitor. Pe care, dacă o vom aplica vreodată, e foarte posibil ca acest lucru să se întâmple  prea târziu.
În schimb, pocnind din călcâie, (dez)onor guvernul decide că instituţiile de forţă merită, au nevoie, sunt sortite să primească majorări faţă de anul trecut, după cum urmează: SRI +8,29%, SIE +44%, SPP +26 %, STS +37%, MAI +11,7%. Această „înarmare” la zi a României e sinonimă cu dezarmarea ei  pe termen mediu şi lung.
Cu cât vom investi mai puţin, mai fără cap şi fără bun simţ public în educaţie, cu atât mai mult va trebui să alocăm bani pe viitor instituţiilor de forţă care să ne apere, nu de Rusia, nu de criminalitatea transfrontalieră, ci de noi înşine. Cu cât vom investi mai puţin în educaţie, cu atât vom fi o ţară mai nefericită. Astăzi suntem pe locul 47 în clasamentul fericirii pe naţiuni. Peste 10-15 ani, în ritmul ăsta de iresponsabilitate funcţională, riscăm să ieşim din top 100. Spirala inflaţionistă a prostului simţ public al decidenţilor politici ne va duce până la urmă în subsolul imund al absenţei conştiinţei de sine.

Finlanda este de patru ani cea mai fericită ţară din lume. În primul rând  pentru că are.. EDUCAŢIE! Cu un buget apropiat de 7% din PIB, Finlanda ştie să facă din educaţie principalul motor de creştere economică, principalul furnizor de solidaritate socială, dar şi principalul liant între  cetăţenii săi şi mediul lor natural. Resurse vitale pentru o speranţă de viaţă sănătoasă foarte ridicată. Uitaţi-vă cum se prăbuşeşte speranţa de viaţă sănătoasă în România şi veţi înţelege!
Nu putem construi încredere în România şi încredere între români pompând bani în servicii secrete, armată, poliţie şi în consumul de lux al unor instituţii publice ”cu rol de reglementare”, în timp ce luăm suplimentul nutritiv de miere de la gura şcolarilor şi ţinem şcoala în mizerie instituţionalizată prin subfinanţare cronică. Finlanda asigură gratuitate pentru întreg învăţământul public. Finlanda formează prin educaţie cetăţeni care ştiu să-şi onoreze cetăţenia cu mândrie şi responsabilitate cotidiană. „Fericirea  începe cu educaţia – spune o profesoară de la Universitatea din Helsinki. Toată lumea are acces la educaţie bună. Diferenţele între venituri şi avuţie sunt relativ mici. Oamenii nu sunt într-o cursă nebună unii cu ceilalţi”…

Spiru Haret (neiertate fie-i derapajele antisemite) a vrut, şi în parte a reuşit, să lege educaţia de cetăţenie. A făcut 2.000 de şcoli în 12 ani la finele secolului XIX şi începutul secolului XX, unele funcţionale şi astăzi, chiar dacă neîmbunătăţite de atunci. În vremea lui, salariul profesorului era cât salariul ministrului. A  adus lumină într-o ţară cu un analfabetism de 80%, aprinzând becul cunoaşterii în minţile generaţiilor tinere, inclusiv în mediul rural. A avut un  vis, o viziune pe care nu le-a prorogat!…
De o viziune în educaţie, întemeiată pe bun simţ public, avem nevoie şi astăzi. O viziune care să nu se mai împiedice însă în blaturile statului eşuat, acel stat paralel cu educaţia…

Facebook Comments