Deputatul Neaţă: „Pentru agroturism, ar trebui iniţiate întâlniri cu specialişti atât în turism, cât şi în tradiţii româneşti”

„Succesul agroturismului este influenţat puternic de ocupaţiile agricole ale localnicilor care îl dezvoltă şi de forţa, şi de claritatea tradiţiilor româneşti existente în zonă. Agroturismul nu creşte acolo unde se practică doar agricultură de subzistenţă. Cumpărătorii serviciilor agroturistice sunt locuitori ai marilor oraşe sau străini de România, mari amatori de viaţă la ţară, atât de bogată în produse culinare, în produse culturale din viaţa simplă dintr-o gospodărie, de la hrănitul animalelor şi până la culesul livezilor, de la plimbatul cu căruţa trasă de boii lui Grigorescu şi până la dormitul în fânul din şură”, opinează deputatul PSD de Vâlcea, Eugen Neaţă.

0

Agroturismul este autentic sau nu este deloc

„Agroturismul are nevoie nu numai de o odaie cu aşternuturi apretate, ci şi de o varietate de activităţi practicate natural, fără dramaturgii şi scenografii sofisticate. În judeţul nostru sunt câteva zone care par făcute anume pentru a primi turiştii amatori de agroturism. Vaideenii şi aşa-zisa Oltenie de sub munte, Valea Lotrului şi Ţara Loviştei. Viaţa tradiţională pe care au conservat-o localnicii acestor zone, hărnicia şi isteţimea lor comercială, îi aşază în vârful listei candidaţilor la agroturism de mare succes.
Nu este mai puţin adevărat că pensiuni agroturistice se construiesc şi se pot construi oriunde în satele şi în comunele vâlcene, dar, în afara zonelor cu potenţial ridicat, ele nu pot fi decât nişte oaze pentru turiştii care acceptă să se limiteze doar la curtea unei gospodării şi la un foc de tabără în finalul sejurului. De cele mai multe ori, turiştii nu se mulţumesc cu atât de puţin. Consumatorii de agroturism vor satul întreg, cum vedem la Viscri, în Braşov şi cam peste tot în Maramureş şi în Bucovina românească. Agroturismul este una dintre cele mai complexe oferte de turism. Turiştii care îl practică ştiu exact ce vor şi nu revin dacă nu au primit ceea ce au plătit. Autenticitatea, sub toate formele ei rurale româneşti. Turismul de aventuri şi cel de divertisment se pot înscena, cel balnear este aproape ştiinţific. Agroturismul este autentic sau nu este deloc.
De-a lungul anilor am văzut câte o casă dichisită, de cele mai multe ori construită din lemn geluit, în faţa căreia tronează o roată de car şi o caleaşcă de la târgul de vechituri şi sub streaşina căreia bălăbănesc agăţate câteva oale din ceramică de Hurez. Agroturismul este mai mult decât această poză căreia vă invit pe dumneavoastră să-i ataşaţi adjectivul pe care îl merită.
Mă gândesc că, pentru agroturism, ar trebui iniţiate la nivel judeţean nişte întâlniri cu specialişti dovediţi atât în turism, cât şi în tradiţii româneşti, buni cunoscători ai activităţilor tradiţionale autentice. Până la urma-urmei, avem atâtea instituţii şi oameni plătiţi din bugetul judeţului şi al statului român pentru a le arăta investitorilor ce este potrivit ştiinţific pentru pensiunile lor agroturistice, de la sociologi, la istorici şi de la specialişti în cultură rurală şi până la muzeografi. Avem chiar un Muzeu al satului vâlcean pe aici pe aproape, cu modele de arhitectură zonală, din care sper să se fi inspirat vreun investitor în agroturism”, mai arată parlamentarul vâlcean.

„Mai multă comunicare”

„E nevoie, evident, de mai multă comunicare între administraţia judeţeană, instituţiile de profil din subordinea sa şi vâlcenii cu iniţiativă în agroturism. Comunicare prin întâlniri periodice şi prin puneri de acord asupra autenticităţii pe care o pot oferi antreprenorii turiştilor care sunt întotdeauna pregătiţi să o cumpere la preţuri din ce în ce mai mari”, a conchis Eugen Neaţă.

Facebook Comments