Bătălia pentru şefia PNL, pretextul alegerii candidatului la prezidenţiale

Grotescul spectacol al campaniei electorale liberale reprezintă, dincolo de încleştarea pentru postul de preşedinte al principalului partid aflat la guvernare, o bătălie pentru obţinerea nominalizării în cursa pentru fotoliul de preşedinte al României. Orban însuşi a declarat că s-ar vedea în această ipostază, o afirmaţie care, la vremea respectivă, a învolburat apele în partid. În tabăra susţinătorilor lui Cîţu, oficial, nu s-a pronunţat niciun nume. Pe surse însă, fostul premier de tristă amintire, actual primar al Clujului, Emil Boc, şi ministrul apărării, senatorul de Dolj Nicolae Ciucă, au fost persoanele identificate ca potenţiali candidaţi. Ambele variante însă prezintă destule puncte slabe care pot fi exploatate cu succes de un eventual candidat credibil al social-democraţilor!

0

Sunt luni bune de când este vânzoleală mare în tabăra liberală. Apropierea alegerilor interne din septembrie, în timpul unei guvernări „mănoase“ din punct de vedere al fondurilor europene care trebuie „trase“ şi în pragul unor alegeri prezidenţiale capitale pentru România, a descătuşat ambiţii nebănuite într-un partid care părea că îşi găsise liniştea la un moment dat. Poate mai mult decât gândul de a avea pe mână zeci de miliarde de euro bani europeni, sfârşitul mandatului preşedintelui Klaus Iohannis şi viitoarea nominalizare a candidatului liberalilor pentru cea mai înaltă demnitate în stat pare să fi luat minţile „actorilor“ de pe partea dreaptă a eşichierului politic românesc.

Miza este Cotroceniul

Primul şi singurul care s-a pronunţat răspicat cu privire la acest aspect a fost actualul preşedinte al PNL, Ludovic Orban. „Deocamdată PNL este principalul partid de guvernământ, suntem în parteneriat cu preşedintele României care este încă cu ani buni de mandat. Acest parteneriat a dat roade pentru România şi va da în continuare roade pentru România. Obiectivul nostru principal este să asigurăm buna guvernare a României şi saltul economic, saltul în dezvoltare, modernizarea, transformarea României într-un centru regional, într-un hub economic care cu adevărat să genereze perspective de creştere a calităţii vieţii şi a veniturilor cetăţenilor români. Până la alegerile prezidenţiale mai este timp. Sigur că odată ce candidez la preşedinţia PNL nu scot din calcul şi această perspectivă (de a candida la preşedinţia României n.red.)”, a afirmat în luna mai, la Galaţi, Ludovic Orban. Deşi relatată de presa vremii, afirmaţia a ţinut prima pagină a ziarelor doar o singură zi, fiind, practic, mai apoi, dată uitării.

Totuşi, privind retrospectiv, această posibilitate enunţată de actualul lider al PNL a cristalizat şi unit o opoziţie reală la candidatura sa. Deşi se auzise de ceva vreme că este posibil să intre în bătălia pentru funcţia de preşedinte al liberalilor, Florin Câţu şi-a anunţat răspicat candidatura abia după ce Ludovic Orban a spus că se vede un candidat cu şanse reale pentru Cotroceni. Mai exact pe 30 mai, când, înconjurat de câţiva lideri de filiale, nu mulţi, dar destul de importanţi, şi având lângă el membri importanţi din conducerea centrală a partidului, o parte dintre ei apropiaţi de Cotroceni şi toţi opozanţi pe faţă ai lui Ludovic Orban, Cîţu a susţinut o declaraţie de presă pe treptele de la Modrogan: „Colegi liberali, dragi români, mulțumesc că sunteți alături de mine când fac acest anunț important pentru partid, pentru România și pentru mine. Am decis să mă înscriu în competiția pentru șefia Partidului Național Liberal. Le mulțumesc liderilor puternici  din PNL care au crezut în mine și care astăzi mă susțin în decizia mea“. 

Două nume, doi perdanţi: Emil Boc şi Nicolae Ciucă

Oficial, niciodată cineva din tabăra din ce în ce mai mare a premierului nu a pronunţat vreun nume cu privire la candidatura la Cotroceni. Fie nu au fost întrebaţi, fie au ocolit abili subiectul, susţinătorii lui Cîţu şi premierul însuşi „nu au intrat“ în discuţii pe această temă. Dar asta nu înseamnă că nu s-ar fi discutat şi negociat îndelung! Pe surse s-au pronunţat deja două nume: Emil Boc şi Nicolae Ciucă. Primul, un fost premier de tristă amintire pentru România, „brelocul lui Băsescu“, după cum a fost batjocorit ani la rând de o mare parte a populaţiei României, cel de-al doilea un fost general apropiat de Klaus Iohannis, senator de Dolj băgat cu forcepsul în partid, şi cu mici probleme de CV dacă ar fi să ne luăm după anumiţi ziarişti de marcă din presa centrală.

Luate pe rând, cele două nume chiar nu ar trebui să-i sperie pe contracandidaţi, indiferent de partidul din care fac parte. Greu de crezut că s-ar găsi câteva milioane bune de români care să fi uitat prestaţia jalnică a lui Emil Boc pe vremea în care pedeliştii, mulţi dintre ei actuali liberali, erau doar nişte sclavi pe „plantaţia“ preşedintelui Băsescu. Iar dacă afirmaţiile jurnaliştilor bucureşteni au legătură cu realitatea (https://inpolitics.ro/biografii-glorioase-cum-a-fost-legendat-ministrul-ciuca-drept-erou-de-razboi-in-irak_18447371.html), cu atât mai puţin un general în rezervă, fie el şi senator de Dolj, poate spera să strângă suficiente voturi pentru a intra măcar în turul doi al prezidenţialelor. Dar poate că aceste nume îndeplinesc doar „onorantul“ rol de iepuri ai lui Florin Cîţu sau Rareş Bogdan…

Facebook Comments