„Poetul” Zuckerman

0

De neînţeles de ce lirica patriotică la noi este ţinută sub preş, asta în eventualitatea că există. Şi de ce nu ar exista? Tocmai l-am celebrat pe Mihai Eminescu. Din poeziile recitate de actorii români de-a lungul timpului nu a lipsit „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, publicată în revista „Familia”, de la Oradea, în 1867, când autorul era un june de 17 ani. Găsim în poezie câteva sintagme de-a dreptul încântătoare despre România şi despre noi ca naţiune: „ţară de glorii”, „ţară de dor” (în Danemarca există o publicaţie „Dorul” a românilor stabiliţi acolo), „mare viitor”, „fii mândri”, „suflet românesc” etc. O, NU vă repeziţi simptomatic la „naţiune”, câtă vreme există ONU! Sub Ceauşescu am avut o poezie inflaţionistă, deviantă, nu văd de ce, tocmai în condiţiile libertăţii de exprimare, nu am revitaliza lirica patriotică. Organizatorilor de concursuri literare parcă li se pune o ceaţă pe creier, le tremură picioarele, condiţionează participarea de orice temă, nu şi patriotică. În 2001, remarcabilul jurnalist Cornel Nistorescu publica în „Evenimentul zilei” articolul „Cântarea Americii” (o ghioagă întoarsă la ceea ce şi noi am avut „Cântarea României”), articolul fiind preluat în presa de mare tiraj din Statele Unite. Redau finalul: „Ce Dumnezeu poate să-i unească pe americani într-un asemenea hal? Pământul acela? Istoria lor galopantă? Puterea economică? (n.n. – posibil, dublată de puterea militară). Banul? Ore întregi am încercat să găsesc un răspuns, fredonând melodii şi îngânând propoziţii ce riscă să sune a locuri comune. Le-am întors pe toate feţele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni”. Cum şi România este o ţară liberă, iată dacă nu o temă, cel puţin un motto pentru un posibil concurs de lirică patriotică: „Ce Dumnezeu poate să-i dezbine pe români într-un  asemenea hal?” La distanţă de anul 2001, America, recunoscătoare, vine şi pupă pe frunte „ţara de glorii”, „ţara de dor”, în ultimul mesaj în calitate de ambasador SUA în România al Excelenţei sale Adrian Zuckerman. Fie şi numai o singură frază din acest mesaj este edificatoare şi constituie un imbold: „Sunt sigur că România este pe drumul cel bun şi că va deveni un lider al Europei”. Nu are luciu poetic, nici virtuozitatea lingvistică a lui Cornel Nistorescu din „Cântarea Americii”, dar e cu bătaie lungă. Sigur, ţara noastră – „mult dragă”, cum zicea Bălcescu, „dulce Românie”, cum zicea Eminescu – poate deveni un lider european. Neîndoios prin domnii Iohannis, Cîţu şi Rareş Bogdan. Rămâne s-o confirme şi oamenii de cultură. Iar poeţii, aflaţi în expectativă, atât aşteaptă. Mesajul Excelenţei sale Adrian Zuckerman, politician şi diplomat apropiat de Donald Trump, este un sâmbure ideatic de luat în seamă.           

Facebook Comments