În lume sunt mai multe Românii

0

Una din cărţile lui Radu Paraschivescu, un foarte bun vorbitor de limba română între foarte buni vorbitori de limbă sportivă, se numeşte „În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi)”. Este o replică multinuanţată la cunoscuta poezie „Vatra fericirii” de Victor Tulbure (1925, Căuşeni – 1997, Bucureşti). Reamintesc prima strofă: „Un vultur se roteşte în tării/ Peste Carpaţii mei cu frunţi de piatră…/ În lume nu-s mai multe Românii,/ Ci una doar, şi-aceea ne e vatră”. L-am cunoscut pe autor, am zăbovit cu el la un pahar de vorbă, dublat şi triplat de cafele, când tocmai se întorsese dintr-o vizită documentară în Mongolia, iar mie îmi apăruse şi făcuse pârtie poemul „Caii mei albaştri”. Revin la subiect şi subliniez că versul al treilea din „Vatra fericirii”, zgândărit, cu talent, în paranteză explicită, de Radu Paraschivescu, s-a compromis definitiv în anii de tranziţie. Din nefericire, în lume sunt mai multe Românii, fără ca planetei căreia îi aparţin acestea să-i pese. M-a cutremurat cruzimea cu care o tânără a fost incendiată pe un câmp din Ghimpaţi. Apoi povestea fetiţei de 10 ani, din Hetea, judeţul Covasna, de care „şi-a râs” verişorul de 21 de ani, lăsând-o în drum cu ştrampii plini de sânge. Clara trăieşte (doar) în România ei. Într-o Românie a lui, alta decât „satul celor 70 de bordeie” din Covasna, îşi ducea existenţa Pablo Escobar de România. La locuinţa lui, inspectorii DIICOT au găsit 17 kg de cannabis, 3.928 de comprimate ecstasy, 500 g de cocaină şi foarte mulţi bani – 1,7 milioane de lei, peste 4.000 de euro. Din care Moş Nicolae al neisprăviţilor ascunsese în teancurile de încălţăminte, pe lângă valize şi lenjerie de pat. Ticălosul ăsta dormea şi livra pârţuri pe bani grei! Sunt convins că România domniilor voastre nu are nici cât negru sub unghie din cea a traficantului. O altă Românie, o cu totul altă Românie, trăieşte, luptă sau moare în spitalele afectate epidemiei de Covid-19. Afectate, în parte, şi de mizeria morală a unora de afară. „Cum este posibil să ne suspectaţi de minciună după ce am muncit ca sclavii, în condiţii grele de suportat fizic şi psihic, timp de 8 luni?”, ni se adresează un medic ATI de la Spitalul Colentina. Fiecare privind cu atenţie în jur, atât cât îi permite orizontul măştii, poate descoperi uşor nu o Românie, nu două, ci zeci şi sute, în felurite ipostaze: ieşind ca de sub dărâmături, ca din tranşee, trăgând cu dinţii de zilele şi nopţile lor, muncind, învăţând, sperând. Nu ştiu cât rău şi cât bine fac planetei toate aceste Românii – îmi place să cred că mai mult bine decât rău, acum şi-n veacul vecilor! Faţă de cât s-ar cuveni să facem pentru vatra asta ce ni s-a dat pe mână, până s-o luăm la palme – da, în lume sunt mai multe Românii.     

Facebook Comments