După 30 de ani ar fi normal să asistăm la o maturizare a democraţiei noastre. Atât la nivel naţional, cât şi la cel al comunităţilor locale. Din păcate, debutul acestei perioade electorale ne arată contrariul. Practici pe care le credeam apuse renasc cu o forţă greu de anticipat.ÂPatima investită în pregătirea alegerilor începând cu arhitectura umană a birourilor circumscripţiilor de votare (care, cu cine şi în ce fel?!?…) e demnă de o cauză mai bună.
Bătălia partidelor mari, cu toate mijloacele, de la presiune personală la intimidare instituţională, pentru primarii cu notorietate şi tracţiune electorală, fără niciun considerent de ordin doctrinar sau etic, arată disperarea acestor partide de a opri căderea electorală pe care, cam toate cercetările de piaţă, o arată.
În goana după fotoliile de primar şi după majorităţi în consilii pare a nu mai conta nici legea, nici identitatea doctrinară, nici dorinţa sau votul organizaţiilor locale ale unor formaţiuni politice.
Obsesia fricii de un rezultat potrivnic aşteptărilor liderilor pare a întuneca raţiunea până şi în zone politice autodeclarate ca transparente şi curate.
În loc să începem să dezbatem soluţii şi proiecte alternative (asta aşteaptă în fapt oamenii!), politicianiştii servesc opiniei publice un spectacol jalnic de bătălie surdă pentru putere, demn de începutul trist al anilor 90. Începe azi-mâine exerciţiul financiar european 2021-2027, iar majoritatea judeţelor şi municipiilor Olteniei nu au pregătite noile strategii de dezvoltare!
Sancţiunea acestor politicieni ar trebui să fie maximă la vot. Altfel va mai curge multă apă pe Jiu, pe Dunăre şi pe Olt până să avem o democraţie locală „ca afară”…
