Traseistul Popa visează la încă o tură în fruntea Direcţiei Agricole Dolj

Adrian Popa, Fred pentru apropiaţi, directorul Direcţiei Agricole Dolj, reprezintă, poate mai mult decât oricine altul în acest judeţ, prototipul viermelui politic care îşi caută adăpost în fiecare măr politic pentru propăşirea sa într-o funcţie publică bine plătită şi aducătoare de avantaje conexe. Traseismul său prin diverse partide reflectă nu numai adaptabilitatea sa izvorâtă din dorinţa de supravieţuire din punct de vedere administrativ, dar şi o politică de cadre absolut falimentară pe care partidele doljene o promovează de mai bine de 20 de ani. În tot acest timp, judeţul Dolj „se târăşte“ în coada clasamentului celor mai bogate şi dezvoltate unităţi administrativ-teritoriale ale României.

0

Născut atunci când comuniştii păstoreau falimentar soarta acestei ţări, Adrian Popa, directorul Direcţiei Agricole Dolj, nu putea să nu îmbrăţişeze doctrina socialistă atât timp cât îşi dorea funcţii înalte. Aşa se face că, având în buzunar carnetul de membru al Partidului Comunist Român, şeful agriculturii doljene din prezent a ocupat, până în 1989, un călduţ post de şef de fermă în judeţ. Mai o raportare falsă, mai un şef de partid „uns“ cu un carton de ouă şi un miel de Sfintele Paşti, cariera lui Popa se anunţa una luminoasă până când destinul a decis să-i joace o mică festă. Iarna lui 89 a adus cu ea o schimbare radicală de regim, schimbare plătită acum de români cu mii de victime, iar o bună parte dintre comunişti, cei din eşaloanele inferioare ale partidului, „s-au dat la fund“ preventiv până când apele tulburi ale pseudo-democraţiei se vor fi limpezit. Popa a mai stat puţin în funcţia de şef de fermă, pentru ca mai apoi să se privatizeze. A intrat şi în politică, simţind că trebuie să ocupe un loc la masă dacă vrea să apuce o ciozvârtă sănătoasă, s-a adăpostit sub pulpana Partidului Democrat, pe atunci o mlădiţă socialistă desprinsă din trupul politrucilor comunişti care au pus mâna pe putere după 1989 şi au deveni Frontul Salvării Naţionale. Sub sceptrul lui Petre Roman la Bucureşti şi sub îndrumarea lui Radu Berceanu la Craiova, fostul comunist, devenit capitalist de frunte, a candidat şi a câştigat alegerile locale din comuna Secu, devenind primar al acestei localităţi.

A stat în PD exact cât acest partid a fost la putere la nivel central, cârmind-o apoi fără pic de eleganţă în tabăra pesediştilor doljeni. Deschizători de drumuri i-au fost alţi tovarăşi comunişti cu nume în judeţ, directorul General Comi, Victor Bică, şi preşedintele Consiliului Judeţean din acea vreme, pesedistul Ion Voiculescu. A candidat la un alt mandat sub stindardul celor trei trandafiri roşii, l-a câştigat, însă zbuciumul său politic nu s-a oprit aici. Odată cu schimbarea guvernului în 2004, s-a lepădat de PSD pentru a se întoarce în Partidul Democrat, cel care tocmai ajunsese din nou la putere la Bucureşti. Mândru de el, l-a însoţit pe europarlamentarul democrat Marian Jean Marinescu la Strasbourg, unde s-a lăsat imortalizat pentru posteritate alături de noii săi colegi de partid. Acest dute-vino de pe scena politică doljeană a continuat cu intrarea în ALDE, la cot cu colegii din PLR, acolo unde îşi găsise un nou adăpost politic. Numai că urciorul a mers de prea multe ori la apă în cei 20 de ani de mandate neîntrerupte. Comuna a bătut pasul pe loc în toţi aceşti ani, sărăcia a depopulat-o, această stare de fapt determinând decăderea sa politică din comună şi perderea alegerilor în 2016.

Cei care nu-i cunosc pe politicienii cu şcoala comunistă de partid la activ se gândesc, poate, că anul 2016 ar fi trebuit să reprezinte pentru Adrian Popa sfârşitul carierei sale administrative, însă adevărul avea să fie cu totul altul. Profitând de faptul că ALDE a intrat la guvernare împreună cu PSD, Popa „s-a înşurubat“ bine pe lângă conducerea filialei şi a pus mâna pe o nouă funcţie obţinută politic: director al Direcţiei Agricole Dolj. Era anul 2017 când fostul comunist, pedist, pesedist, pedelist, pelerist şi aldist s-a reîntors la iubirea lui dintâi, agricultura. Culmea este faptul că şi în prezent ocupă fix aceeaşi funcţie, chiar dacă de vreun an guvernările s-au schimbat, iar ALDE a intrat într-o accelerată disoluţie. Vor spune unii că îl recomadă competenţa, însă asupra acestui subiect vom poposi în săptămânile următoare, atunci când vom dezvălui implicarea sa şi a ginerelui său în înfiinţarea unei cooperative agricole la Desa. Până atunci, însă, se cuvine a menţiona faptul că în urmă cu ceva luni a încercat din răsputeri să îşi ia „transferul“ politic către PMP, însă uşa i-a fost închisă în nas. Acum, s-a reorientat, „zgârie“ pe la porţile liberalilor, doar, doar va obţine un carnet de partid galben-albastru care să-i asigure ani mulţi în postura de director al Direcţiei Agricole Dolj. Până acum, nimeni nu s-a milostivit de el să îl primească, însă el continuă cu perseverenţă. Oare până unde duce acest cameleonism politic care a falimentat acest judeţ? Oare acest blestem, care ne-a îngropat viitorul copiilor noştri, nu poate fi oprit nici măcar acum, când, pentru a nu ştiu câta oară în istoria noastră recentă, ne aflăm pe marginea unei noi prăpastii economico-sociale? 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ