În vreme ce atenţia publică era îndreptată către dezbaterile legate de anularea legii recursului compensatoriu şi a păstrării deţinuţilor între gardurile închisorilor, la Craiova, învăluit de ceaţa groasă a dimineţii, un grup de persoane se strecura în Parcul Tineretului, aflat la ieşirea din oraş spre Bucovăţ, pentru „a fura” câteva sute de metri pătraţi din spaţiul verde al craiovenilor. Vorbim despre un alai de preoţi, în frunte cu ÎPS Irineu, precum şi alţi reprezentanţi ai Mitropoliei Olteniei care, la finalul săptămânii trecute, au venit să pună piatra de temelie la viitoarea biserică ce va fi ridicată printre aleile, băncuţele şi locurile de joacă din parc. „Biserica va deservi această zonă a periferiei oraşului Craiova şi pe credincioşii de aici. Bineînţeles, întotdeauna va fi un loc de atracţie şi de rugăciune şi pentru cei care se vor plimba prin parcul acesta, cunoscut sub numele de Parcul Tineretului”, a spus, la finalul slujbei, ÎPS Irineu, care a adăugat: „Rugăm pe bunul Dumnezeu să ajute la construcţia aceasta, să le ajute constructorilor şi tuturor care se vor ocupa de această zidire pentru ca în foarte scurt timp să o avem deja ridicată”.

Experimente nereuşite
În ciuda cuvintelor frumoase rostite de mitropolitul Olteniei, realitatea este, pe alocuri, prin părţile esenţiale, oarecum diferită. Dincolo de faptul că există deja o biserică la o distanţă de aproape 900 de metri de intrarea în parc, iar legislaţia în vigoare protejează spaţiile verzi, ajungem şi la principala problemă. Una care ţine de batjocura pe care instituţia condusă de ÎPS Irineu o arată craiovenilor. Pentru că nu se poate numi altfel decizia de a cere municipalităţii să-ţi dea alte şi alte terenuri pentru ridicarea de biserici când oraşul deja are numeroase biserici începute şi neterminate. Şi nu de ieri, de azi, ci unele chiar de zeci de ani. Cel mai celebru exemplu este cel al catedralei din cartierul Craioviţa Nouă, o impetuoasă ruină pentru care Mitropolia Olteniei primeşte anual fonduri, dar la care nu se mai lucrează din vremuri în care românii luau credite doar cu buletinul. Însă hidoşenia cenuşie din cel mai mare cartier al Craiovei nu este singurul lăcaş de cult început pe domeniul public a cărui construcţie a fost abandonată. La fel se întâmplă şi în Părculeţul Mureşul, situat peste drum de Liceul de Artă „Marin Sorescu“, acolo unde, acum mai bine de două decenii, a răsărit o construcţie, înconjurată de barăci şi populată, o lungă perioadă, de câini maidanezi. La fel ca şi în cazul catedralei, nici la această biserică nu se mai lucrează de foarte mulţi ani, spre disperarea locuitorilor din blocurile vecine care au pierdut o bucată de parc pentru a câştiga un fel de depozit de deşeuri.

Cât mai rezistă „Nicolae Romanescu”?
Întrebarea legitimă care se naşte acum este cât va mai dura până când, la umbra unei justificări cel puţin tembele, Mitropolia Olteniei va ridica (sau cel puţin va începe) o biserică în Parcul „Nicolae Romanescu“?! Un asemenea gând poate părea deplasat, dar care este diferenţa dintre acel parc şi Parcul Tineretului? Dacă s-a putut aici, de ce nu am avea o biserică lângă Debarcader ori Velodrom?

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ