Constelaţii de forma unei peniţe
De două ori Nobel

0

Academia Regală de Ştiinţe din Suedia a anunţat joi, 10 octombrie, laureaţii Nobel pentru Literatură pe 2018 (decizie suspendată la vremea respectivă din cauza scandalului de agresivitate sexuală iscat de Jean-Claude Arnault) şi pe 2019. Aceştia sunt, cronologic, Olga Tokarczuk (Polonia) şi Peter Handke (Austria). Opera scriitoarei poloneze – născută în 1962, la Sulechow, cu studii universitare de psihologie – include roman, poezie, proză scurtă, eseu. Motivaţia Comitetului Nobel în ceea ce o priveşte sună astfel: „Pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea hotarelor ca o formă de viaţă”. Dintre romane, amintim „Călătoria oamenilor cărţii” (1993), „Străveacul şi alte vremi” (1996), „EE” (1996), „Rătăcitorii” (2007), în care, ca limbaj, autoarea se situează la graniţa visului şi a trezirii, apoi „Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” (2019), plus două colecţii de povestiri. Peter Handke, născut în 1942, la Griffen, este romancier şi dramaturg, iar premiul Nobel i s-a decernat „pentru o operă marcantă care, cu ingenuitate lingvistică, a explorat periferia şi specificitatea experienţei umane”. Una dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale, „Frica portarului în momentul loviturii de la 11 metri”, avându-l ca protagonist pe Joseph Bloch, instalator şi fost portar de fotbal, suprimă componenta emoţională şi abordează descriptiv criza de comunicare dintre oameni într-o lume acaparată de convenţii. Alte scrieri epice: „Într-o noapte întunecată, ies din casa mea liniştit”, „Scurtă scrisoare pentru o lungă despărţire” sau „Don Juan (Povestit de el însuşi)”. Olga Tokarczuk şi Peter Handke sunt, dintr-un anumit unghi caracterial, personaje controversate. Despre autoarea vastului roman „Cărţile lui Iosif” (900 p.) s-a spus că este „trădătoare”, „profund anticreştină”, „a pătat bunul nume al naţiunii” şi promovează „ecoterorismul”. La rândul său, Peter Handke a luat în răspăr poziţia Vestului faţă de conflictul din fosta Iugoslavie şi a încercat să disculpe naţionalismul sârbesc de extremă dreapta. Discursul său la funeraliile naţionale ale lui Slobodan Miloşevici, în martie 2006, organizate de socialiştii şi radicalii sârbi, a atras numeroşi contestatari. Handke a mai fost de părere şi că Nobelul pentru Literatură este o canonizare falsă şi ar trebui desfiinţat. Pe lista de candidaţi care a circulat înainte de anunţarea deciziei din 10 octombrie s-au mai aflat, între alţii, Haruki Murakami (Japonia), Margaret Atwood (Canada), Ludmila Uliţkaia (Rusia). Potrivit testamentului încredinţat Academiei Suedeze de inventatorul dinamitei, premiul Nobel pentru Literatură (în valoare de 9 milioane de coroane suedeze, echivalentul a 830.000 de euro) se acordă anual acelui autor care a produs „cea mai remarcabilă lucrare de inspiraţie idealistă”.