În luna septembrie 2018, în prezenţa câtorva miniştri şi secretari de stat, invitaţi de peste hotare şi un alai de oficialităţi centrale şi locale, conducerea companiei Clariant băga, simbolic, prima lopată în terenul din localitatea Podari unde urmează să fie construită prima fabrică de bioetanol din această parte de Europă, o investiţie estimată la peste 100 de milioane de euro. Aici, graţie unei tehnologii revoluţionare, intitulată sunliquid®, elveţienii, care au afaceri în peste 53 de ţări şi o cifră de afaceri de peste 6 miliarde de dolari, ar urma să producă etanol folosind paiele de grâu.

Podari, locaţia perfectă pentru fabrica-pilot
După cum au explicat la acea vreme reprezentanţii companiei, Clariant nu doreşte să devină un jucător global în producţia de etanol, ci a decis construirea fabricii pentru a demonstra potenţialilor săi parteneri că tehnologia dezvoltată de ei este viabilă. Asta, deşi compania produce deja etanol din paie într-o fabrică de mici dimensiuni, situată în orăşelul german Straubing, lângă Munchen. Elveţienii voiau însă o unitate de dimensiuni mari, capabilă să proceseze cantităţi semnificative de paie. A urmat, astfel, o perioadă în care reprezentanţii companiei au căutat locaţia optimă pentru viitoarea fabrică. Şi, după analiza mai multor variante, aceştia au ales Podari.
„Am ales România pentru faptul că ţara are un potenţial uriaş din punct de vedere al materiei prime folosite de această tehnologie, anume paiele de grâu, iar Craiova are o poziţionare excelentă din acest punct de vedere. În acest moment, această resursă este irosită, mulţi fermieri alegând să ardă paiele sau să le lase pur şi simplu pe câmp“, spunea Markus Rarbach, directorul de business pentru linia biocombustibil.

Au mirosit potenţialul unui scandal
Şi, vreme de câteva luni, totul părea că va merge conform planului. Doar că, undeva prin primăvara acestui an, mai multe organizaţii ce se identifică a fi „de mediu“ au simţit că investiţia de la Podari are potenţialul de a se transforma într-un scandal de toată frumuseţea, iar spaimele cetăţenilor din localitate pot fi transformate în voturi, pe modelul Roşia Montana. Astfel că, în ultimele luni, prin comuna de lângă Craiova au început să circule fel şi fel de zvonuri despre „pericolul“ care-i paşte odată cu începerea producţiei la fabrica de etanol.

Agitatorii de profesie intră în scenă
Pe măsură ce scandalul, propagat în special pe reţelele de socializare care citau site-uri dubioase, unele create special pentru ocazie, a luat amploare, a început să atragă rapid tot felul de personaje dubioase, unele obişnuite să-şi câştige existenţa în ape tulburi. Unul dintre aceste personaje este nimeni altul decât Gelu Vişan, fost parlamentar de Dolj care, probabil, duce dorul zilelor în care era invitat prin studiourile televiziunilor centrale pentru a-şi da cu părerea pe marginea diverselor subiecte, de la politică la ce genţi sunt la modă printre nevestele de fotbalişti. Căzut de ceva vreme într-un anonimat extrem de meritat, Vişan s-a infiltrat în acest scandal, erijându-se acum în specialist în problemele de mediu pe care le-ar crea fabrica Clariant. Sub pretextul că a fost „chemat de oamenii din Podari“, fostul copil de mingi al Elenei Udrea aberează pe pagina sa de facebook, dar şi pe unele posturi de televiziune care încearcă să copieze OTV, despre planuri de otrăvire în masă ori despre bombe ecologice, derutând şi mai mult nişte simpli cetăţeni care se lasă acum manevraţi pentru punerea în scenă a unor proteste menite să blocheze investiţia companiei elveţiene.

Tradiţionala ipocrizie
Un aspect esenţial pentru această discuţie din jurul construirii fabricii de bioetanol este, însă, evitat cu graţie de toţi „căpitanii planetă“ care se luptă acum, din greu, cu „poluatorul cel rău“ de la Podari. Ne referim aici la faptul că niciunul dintre personajele care dau ochii pe spate din pricina „nivelului de CO2“ nu s-a mobilizat să lupte împotriva arderii miriştilor, o îndeletnicire care, deşi ilegală, este sport naţional pe aceste meleaguri. Vorbim, până la urmă, despre aceleaşi paie care acum sunt arse fără niciun fel de emoţie de proprietarii de terenuri, dar care, odată cu darea în folosinţă a fabricii, ar fi transformate, printr-un proces modern, în etanol. Este cel puţin suspect contrastul dintre atitudinea indiferentă a actorilor din acest început de telenovelă cu accente ecologice faţă de arderea, în fiecare an, a miilor de tone de paie pe terenurile agricole din Dolj şi grija bruscă faţă de procesul de transformare a lor într-un produs extrem de căutat pe piaţa europeană…

O investiţie de proporţie pusă în pericol de interese meschine
Chiar dacă, până în acest moment, nu există informaţii că elveţienii de la Clariant s-ar putea răzgândi în privinţa investiţiei de la Podari, o escaladare a situaţiei actuale are potenţialul de a alunga (încă) un investitor serios din România. Pentru că, în stilul nostru mioritic, când mai întâi îţi faci o părere şi apoi cauţi informaţii care să ţi-o confirme, locuitorii comunei par deja convinşi că fabrica este un mare pericol pentru sănătatea lor. Înarmaţi cu această convingere, demersurile investitorului de a-i face să înţeleagă că riscurile pentru mediu sunt inexistente par de pe acum sortite eşecului. Or, în aceste condiţii, nu ar fi de mirare să ne trezim, aşa cum am făcut-o de nenumărate ori în anii de după Revoluţie, că dăm cu piciorul unor oportunităţi, gonind investitorii străini şi răi!