Nu răzbunare, ci justiţie

0

„Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!” au fost ultimele cuvinte înainte de a muri ale lui Mircea Vulcănescu, despre care cred că mai toată lumea a auzit câte ceva, dacă nu în integralitate. „Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia” se cheamă cartea mărturisitoare de credinţă a Monahului Moise Iorgovan, şi câte n-ar fi de spus şi de luat aminte în contextul istoric dat. „Să nu ne răzbunaţi” se intitulează Partea I a Memorialului Durerii consacrată lui Corneliu Coposu, figură emblematică a rezistenţei anticomuniste şi profil de exemplară moralitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. Sunt doar câteva trimiteri în timp pe demarcaţia grosieră dintre abuz şi legalitate, marcate de politica unor vremuri apuse, dar în plan uman justiţia nu fragmentează. Prin răzbunare, care ţine de alte resorturi decât cele jurisdicţionale, se ajunge la înfierarea prin abuz a altui abuz. Crimele de la Caracal au oripilat sute de mii de oameni, depăşind graniţele României şi revărsându-se cu toate zoaiele în presa europeană. Dincă Gheorghe (iar nu Gheorghe Dincă), presupusul psihopat, violator şi criminal în serie, a recunoscut, în fine, că a curmat viaţa Alexandrei Măceşanu, de 15 ani, din Dobrosloveni, şi a Luizei Melencu, de 18 ani, din Caracal, dar numărul victimelor e posibil să nu se oprească aici, cum nici încrengăturile care încep să iasă la suprafaţă. De înţeles, deci, zbuciumul prin care trece o familie sau alta, cernite, răpuse de durere, sau rudele acestora. Nu şi atunci când raţiunea cedează instinctului în laboratoarele sale intime. „De aici va începe răzbunarea pe care cred că nu şi-o doreşte niciunul din cei care mi-au omorât nepoata”, declară unchiul Alexandrei, Alexandru Cumpănaşu. Mărturisesc, am rămas puţin descumpănit. Răzbunare şi încă de nedorit! Din partea domnului Cumpănaşu, în nume propriu?, mă întreb. A familiei? A caracalenilor, care îl cereau pe nemernic şi l-ar fi jupuit de viu? A cui răzbunare? Şi în ce mod ar putea fi aplicată cu atâta zel?! Unchiul Alexandrei se bucură de imagine publică, între altele ca purtător de mesaj al Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, membră în Comitetul Strategic pentru sprijinirea activităţii DNA din cadrul Ministerului de Interne. Din partea unuia ca domnia sa, instruit şi călătorit, ne aşteptăm la felurite şi îndrituite demersuri. Dar nu răzbunarea e soluţia în cazul Dincă Gheorghe şi al acoliţilor acestuia, indiferent de complexitatea speţei, ci probatoriul şi aplicarea legii, ceea ce nu-i absolvă de o maximă raportare. Ingerinţa în justiţie, ca şi lipsa de atitudine civică, asezonată cu interese lăturalnice instituţiilor de drept, a condus la atomizarea societăţii. Prea multă ură şi violenţă în jur, parcă ne-am sălbăticit. Reforme, domnilor guvernanţi, reforme!