Ilinden – marea sărbătoare a macedonenilor de pretutindeni!

În ziua de Sf. Ilie pe rit vechi, macedonenii din cadrul Asociaţiei Macedonenilor din România s-au întâlnit spre a evoca momentele importante ale luptei de eliberare naţională, pentru a cinsti memoria înaintaşilor care au luptat pentru libertate, sacrificându-şi viaţa. Ilindenul (Ziua Sf . Ilie) din data de 2 august 1903 ocupă un loc sacru în istoria macedoneană şi în sufletul macedonenilor de pretutindeni. 

0

Organizaţia Revoluţionară Internă Macedoneană (Vnatrešna Makedonska Revolucionerna Organizacija sau VMRO) s-a ocupat de organizarea, în anul 1903, a revoltei de Ilinden, al cărei obiectiv principal viza eliberarea de sub dominaţia otomană, autonomia sau crearea unui stat macedonean independent – Slobodna Makedonija. Ilindenul a devenit, astfel, sinonim cu lupta naţională macedoneană pentru autodeterminare şi păstrarea identităţii naţionale.
Revolta macedonenilor a izbucnit în seara zilei din 2 august, de Ilinden, în vilaietul Bitola (Monastir), care a rămas punctul central al insurgenţilor. Aceştia au atacat proprietăţile şi moşiile deţinute de beii musulmani, au distrus liniile telefonice şi de telegraf, au dinamitat poduri şi alte puncte importante, clădiri strategice şi, în unele locuri, au atacat garnizoanele locale. Un prim succes al revoluţionarilor a fost cucerirea, la 3 august 1903, a oraşului Kruşevo, un oraş pitoresc din zona muntoasă, aflat la 1.250 de metri altitudine, cu o populaţia în mare parte formată din macedoneni şi vlahi. Acolo, sub conducerea lui Nikola Karev, rebelii au stabilit guvernul provizoriu, s-a emis un manifest în care s-au reiterat obiectivele revoluţiei şi s-a declarat Republica Kruševo, care a rezistat până la 12 august 1903, când a fost cucerită de forţele otomane.
Acţiuni revoluţionare pe scară largă au avut loc şi în alte regiuni în afara Bitoliei, în Kostur, Lerin, Ohrid, Kicevo, Prilep.
Marea majoritate a locuitorilor nonmusulmani a sprijinit revoluţia, astfel încât corespondenţii străini notau că „există cu greu un sat (în vilaietul Monastir) care nu a aderat la revoltă”. Istoricii apreciază că revolta de Ilinden a fost primul efort organizat al poporului macedonean, care s-a desfăşurat pe întreg teritoriul locuit de aceştia şi care a avut ca obiectiv crearea unui stat liber, care să cuprindă întreaga Macedonie geografică. Această revoltă a contribuit la redefinirea relaţiilor dintre macedoneni şi vecinii acestora, din punct de vedere al identificării ca limbă şi etnie.
Revolta şi sfârşitul ei dramatic au fortificat mişcarea naţională şi au ajutat la conturarea identităţii naţionale, prin crearea unei limbi standardizate, unei culturi şi biserici comune.
Marele revoluţionar macedonean participant la Ilinden, Jane Sandanski, spunea „Să trăieşti înseamnă să te lupţi: înrobitul luptă pentru libertate, iar cel ce e liber luptă pentru perfecţiune. Noi trebuie să luptăm pentru trezirea conştiinţei naţionale!”