Montreal după patru ani (I)

0

Spre deosebire de primul descălecat pe Aeroportul internaţional „Pierre Elliott Trudeau”, din iunie 2015, declaraţia vamală a încăput, la patru ani distanţă, pe mâna computerelor. Fizionomii feminine în preajma cărora nu îţi poţi reprima întrebarea dacă nu te afli cumva în Asia se mai uită o dată în paşaport, şi au revoir! Asta după ce ai survolat imaginar un alt continent, când tineri de culoare fac din procesul de digitalizare de la capătul cursei o simplă formalitate. Cu o densitate de nici patru locuitori pe km. pătrat, ţara Frunzei de Arţar absoarbe noi şi noi contingente de migranţi care, bineînţeles, iau cu asalt marile oraşe, mai ales la graniţa cu SUA, mai puţin zonele nordice. Privită din goana maşinii sau a trenului, Canada inspiră spaţialitate. Provincia Quebec reprezintă o cincime din cantitatea de apă dulce a planetei. Consumul casnic de apă nu se taxează, iar kilowattul costă foarte puţin. Cât priveşte suprafaţa provinciei – peste 1,5 milioane km.p. – , puteţi calcula singuri câte Românii încap. Datorită lui Jo, proaspăt admis la Facultatea de Medicină a Universităţii Laval, din Quebec, ne vom îndrepta curând într-acolo. Deocamdată, la restaurantul Vieux Duluth, din Montreal, marcăm o aniversare pe gustul tuturor celor invitaţi, adăugându-se şvungului titularizarea în învăţământul liceal a lui Pett şi tentativa reuşită, după un examen extrem de sever, a Annei, de a renunţa la „grădi”, o mică afacere privată, în beneficiul învăţământului de stat. Mottoul criptic al provinciei francofone Quebec, nelipsit de pe plăcuţele maşinilor, este „Je me souviens” („Îmi amintesc”), avertisment, dar şi legământ de credinţă faţă de limbă, cultură şi tradiţii dincolo de încercările istoriei. În 1690, Sir William Phips, din Boston, urcă pe St. Lawrence cu 34 de vapoare şi 2.000 de oameni şi ordonă cetăţii să se predea. După şase zile de înfruntări, guvernatorul, conte de Frontenac, nimiceşte flota. Cocoţat pe terasa Dufferin, castelul care îi poartă numele pozează veacurilor şi turiştilor sosiţi din toate colţurile lumii ca leagăn al civilizaţiei franceze din America de Nord. Străbatem suburbii pitoreşti cu spaţii expoziţionale, cu pensiuni şi restaurante de secol XVIII, rupem apoi câteva ore vizitând clădirea reînnoită în zonele de acces a Consiliului Naţional, în speţă Guvernul provinciei. Campusul universitar, situat în mijlocul unui imens platou verde, rămâne deschis pe durata zilei până la ora 23, suficient pentru a lua la pas Pavilionul „Ferdinand Vandry” al Facultăţii de Medicină, de un modernism absolut. Rezervăm o întreagă zi cascadei Montmorency, astfel botezată de Samuel de Champlain, cel ce a fondat Quebecul, Parcului şi canionului Saint-Anne (naturellement sensationnel!), dar şi bazilicii Saint-Anne de Beaupre, fondată în 1658.