39 de ani fără Marin Preda

0

La 16 mai 1980, Marin Preda murea în celebra sa cameră nr. 6 de la Palatul Mogoşoaia. La vârsta de nici 58 de ani, aflat în plină putere creatoare. S-a născut în Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, la 5 august 1922. Începând cu 1948, marele scriitor avea să dăruiască literaturii 15 tomuri selecte, între care nuvele şi două romane capodoperă: „Moromeţii” (2 vol.) şi „Cel mai iubit dintre pământeni” (3 vol.), ambele transpuse cinematografic. În „Moromeţii”, autorul surprinde epic, pe durata a două decenii, deriva familiei patriarhale şi a spiritului ţărănesc interbelic. În anii ’70, însoţit de Adrian Păunescu, „Monşer”a avut o reacţie de mare curaj la o întâlnire cu secretarul general al PCR: „Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Într-un fel, fără să părem câtuşi de puţin cinici, o mână de „ajutor” a întins fatalităţii chiar cel ce îl înfruntase pe dictator. Ziua de 15 mai 1980 a bătut în negru chiar de la căderea serii. Nefiind o premieră Dosarul Marin Preda, noi doar selectăm din cele jalonate pe drumul fără întoarcere al inegalabilului prozator: „Cartea Românească”, sticla de rom cubanez din care directorul editurii s-a cinstit cu prietenii, taxiul lui Turturică, Palatul Mogoşoaia, sala de mese unde, după miezul nopţii, descinde printre petrecăreţi (evident confraţi) pentru un pahar cu apă. I se oferă un pahar cu apă şi un pahar cu votcă, iar Preda, ameţit, soarbe din votcă şi i se face rău. Este dus în cameră şi trântit pe pat să se odihnească îmbrăcat cum era. Târziu, spre orele prânzului, este găsit fără suflare de scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu: „Părea că doarme într-o poziţie nefirească”. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Trecuse foarte puţin timp de la apariţia romanului „Cel mai iubit dintre pământeni”, care înfiera ororile comise de comunişti în epoca rusificată 1945-1964. Fratele scriitorului, Alexandru (Saie), şi familia împărtăşesc opinia că „de vină” ar fi trilogia contondentă extrasă imediat din biblioteci şi librării de către Securitate. S-a emis în paralel, deloc lipsită de baze solide, şi părerea că altul ar fi fost romanul vinovat: „Delirul”, apărut în 1975 (perioadă suficientă pentru a fermenta corespunzător în laboratoarele abilitate). Cum bine se ştie, în „Delirul”, Preda propune „reevaluarea literară”, mai pe şleau reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, fapt care i-a iritat la culme pe sovietici şi pe germani. Iar autorul, inabil, recunoscuse deschis că acesta e doar începutul, el având de gând să treacă la redactarea şi a celui de-al doilea volum.