Dacă e aşa precum urmează, e un lucru neserios. Nu îmi dau seama dacă „neserios” e cuvântul potrivit. Mai degrabă „grav”, mai degrabă „de tot rahatul”. În pofida fake news-urilor şi a manipulărilor grosiere, continui să cred, ca un naiv, în adevăr. Partea proastă e că alte milioane de naivi îşi irosesc timpul citind de zor spre a se dumiri ce e cu votul şi a-şi consolida „punctul de vedere cu privire la direcţia pe care UE trebuie să o urmeze în următorii cinci ani în materie de comerţ internaţional, securitate, protecţia consumatorilor, combaterea schimbărilor climatice şi creşterea economică”. Oho! Ca să te pronunţi, numai pentru astea ţi-ar trebui vreo cinci facultăţi şi tot atâtea doctorate. Presa vuieşte pe seama alegerilor europarlamentare din 26 mai şi, mai departe, a alegerilor pentru Cotroceni. Preşedintele forţează nota prin referendum pentru a-şi apropia de pe acum cel de-al doilea mandat. Instituţiile aservite au încercat să-l ajute prin scoaterea din joc a unor contracandidaţi. Ce va fi? Cum va fi? Cine va fi? Ne stoarcem creierii pentru a pune ştampila în cunoştinţă de cauză şi brusc ne trezim cu Ion Cristoiu care numai că nu scuipă pe noi ca pe nişte retardaţi. „Preşedintele României e decis deja de un an”, titrează cu sâc EvZ şi subtitrează ca şi cum ne-ar mai trage şi-o palmă: „Ion Cristoiu are numele pe care unii îl bănuiau, deja. Nu, nu este Iohannis”. Dar nu EvZ este principalul vector al bombei informaţionale, cu sublinierea expresă că nu facem aici revista presei. Articolaşul din EvZ este doar un mizilic faţă de interviul-mamut de 2 ore şi 20 de minute luat de Marius Tucă, luni, 22 aprilie 2019, sub titlul „Pe contrasens cu un istoric al clipei”, în studioul Smart Tv, şi difuzat în trei părţi – miercuri 24 aprilie, joi 25 aprilie şi vineri 26 aprilie – pe mediafax.ro, gandul.info, miscareade rezistenta.ro şi smartfm.ro. Cum nu ştie bărbatu’ ce ştie satu’, se apleacă şi el să afle ce valoare a demersului european are votul său într-un cadru democratic în care se înghesuie cuvinte şi nuanţe precum stăpâni, Macron, post-politic, Radu Portocală, ambasade, gaşcă, Rareş Bogdan. Pentru a ajunge să-şi verse maţele după găluştile otrăvite: „Preşedintele României e decis deja de un an. Nu, nu este Iohannis !”. „O, da! Ce bine că scăpăm de neamţ, şi aşa ne-a umplut de binefaceri în mandatul său”, ar putea fi, post-politic, reacţia. Dar nu despre asta e vorba. Vorba e, luând ca bune concluziile lui Cristoiu, faţă în faţă cu Marius Tucă, un alt as al presei postdecembriste, că votul nostru din 26 mai 2019, ca şi votul din decembrie 2019, ca şi votul din decembrie 2020, ar putea fi nişte hârtii bune de aruncat. Evident, reciclabile. Asta trebuie să-i bucure şi pe săraci, şi pe bogaţi, şi pe deştepţi, şi pe proşti.
