Ora handbalului în Oltenia

0

Dând Cezarului ce e al Cezarului, revenim, chiar cu oarece risc de a ne repeta, asupra partidei de mâine, 13 martie, dintre SCM Râmnicu Vâlcea şi CSM Bucureşti. Nu va fi un derbi oarecare, între cele mai bune echipe de handbal feminin din România, ci un derbi istoric pentru oltence. În Sala „Traian”, a cărei capacitate nici triplată nu ar fi făcut faţă cererii de bilete, liderul la zi în Liga Florilor întâlneşte campioana en titre, iar miza e uriaşă. La Bucureşti, în meciul tur, vâlcencele s-au impus cu 22-19, iar avansul de trei puncte din clasament s-a menţinut. Incredibil, dar adevărat, SCM Râmnicu Vâlcea poate reînnoda, după şase ani, şirul titlurilor de campioană a ţării. Pentru asta, nu trebuie să cedeze, miercuri, la o diferenţă de la trei goluri în sus. Întâmplarea face ca, momentan, „tigroaicele” lui Dragan Djukic să treacă printr-o crâncenă lipsă de formă. Învinse la Ljubljana, de Krim, şi scoţând acasă doar un egal cu Thuringer, bucureştencele s-au clasat, cum e mai rău, pe locul 4 în grupa principală a Ligii Campionilor, urmând să întâlnească în „sferturi” un adversar practic de evitat: Metz. Cristina Neagu se află în convalescenţă după operaţia la genunchi, iar Lekic, Mehmedovic şi alte câteva jucătoare, accidentate, au lipsit. Se vor prezenta la Vâlcea în formaţie completă, mai puţin Cristina Neagu, animate de un singur gând reparator, acela de a forţa ultima barieră: titlul. În caz de eşec şi în pofida contractelor bănoase, „tigroaicele” decad în nişte pisicuţe de salon, apucând pe calea, deloc onorantă, a calificării, gen Thuringer, cu care, de altfel, au şi ajuns la paritate. Nu le plângem, are balta peşte. Trupa lui Florentin Pera şi a Miei Rădoi (secund) a avut grijă să planteze, tactic şi nu numai, cuvenitele capcane. În fond, aflându-se faţă în faţă, de ambele dăţi (Supercupă şi campionat) în deplasare, vâlcencele nu s-au inhibat. Ca simple constatări din faţa micului ecran, Dumanska are o mai mare constanţă între buturi decât Grubisic, Glibko transformă cam tot atâtea aruncări cât Lekic sau Radicevic, mai ales, greu de stopat, iar Băcăoanu şi Adespii nu par mai prejos de Cvijic şi Mehmedovic în zi de graţie. E clar, ambele pretendente la titlu vor evolua în Sala „Traian” cu maximă ambiţie şi concentrare, presiunea, explicabil, trecând pe umerii elevelor lui Dragan Djukic. Pentru că veni vorba, la ultimele două partide din Liga Campionilor, sârbul ni s-a părut depăşit de evoluţia haotică, demotivantă, a elevelor sale, ele însele neînţelegând nimic din propria derută. Dar, pentru că minuni în sport (ex., ultimele meciuri din Liga Campionilor la fotbal) s-au mai văzut, ne-am bucura ca actuala campioană a României să treacă de Metz. Cât priveşte viitoarea campioană şi perspectivele ei europene, pe altădată.