Naţionala de handbal feminin a României a încheiat Europeanul din Franţa pe locul 4. De salutat! Timp de doi ani, România va face oficial parte din „careul de aşi” continental completat de Franţa (aur), Rusia (argint) şi Olanda (bronz). Prin asta, România se califică direct, alături de celelalte trei nominalizate, la Mondialul din Japonia 2019. „Tricolorele” se pot declara pe deplin mulţumite pentru că au depăşit în clasament Norvegia, Suedia, Ungaria, Danemarca, Muntenegru, Germania, Serbia, Spania, Slovenia, Polonia, Republica Cehă, Croaţia. Au reuşit prin muncă, talent şi sacrificiu, iar Cristina Neagu, accidentată grav în partida cu Ungaria, e doar un exemplu. Bravo şi selecţionerului Ambros Martin. Campionatul a fost unul de succes, până la urmă, într-o Franţă „îngălbenită” de proteste care au prins pe picior greşit Federaţia Europeană de Handbal, aceasta, la rândul ei, alunecând în greşeala de a programa meciurile când la interval de trei zile, când unul după altul. De altfel, impresionat, ca noi toţi, de drama Cristinei Neagu (ruptură de ligamente), Ambros Martin a făcut apel la forurile diriguitoare în sensul de a fi mai atente cu sănătatea sportivelor. Lipsa marcatoarei all-time a europenelor am simţit-o acut în semifinala şi finala mică de la Paris. Şi se va simţi în continuare la nivelul campioanei României, CSM Bucureşti, pe care o aşteaptă, în Champions League, confruntări de mare încărcătură. C.E. din Franţa a semănat în ceea ce ne priveşte cu o piesă de teatru în două acte distincte. În grupa iniţială, „tricolorele” s-au impus fără drept de apel, culminând cu acel 31-23 în faţa Norvegiei, scor care ar fi trebuit să le asigure o excelentă stare de spirit. Ce a urmat a fost însă altceva: înfrângere dezarmantă cu Olanda, victorie in extremis cu Spania, eşec de două ori dureros cu Ungaria. O pierdere de tonus din care cauză o jucătoare experimentată ca Ardean Elisei a ratat în ultimele minute o aruncare de la 7 metri, pentru ca Laslo, inhibată, să-şi bată joc de un alt şapte metri. România a pierdut la două goluri diferenţă, iar dacă pierdea la trei goluri, în semifinale mergea Norvegia. Ne-a trecut glonţul… Bine că maghiarele nu au mai forţat în ultimele zece secunde, timp suficient pentru un ultim atac. Acestea marcaseră cu extremele 11 goluri, pe când aripile invizibile ale „şaptelui” nostru au „băgat-o în poartă” o singură dată. Au fost şi alte destule erori în jocul nostru. Bine că avem pivot de clasă europeană, bine că am avut-o în prima parte pe Cristina Neagu, rău că în absenţa ei lucrurile se schimbă radical. Putem mai mult! Ne despărţim de „tricolore” cu empatia şi respectul ce li se cuvin, promiţându-le că nu vom înceta să le insuflăm întotdeauna încredere şi optimism.