László Tőkés, doi în unu

0

Revoluţia română s-a declanşat la Timişoara graţie pastorului reformat László Tőkés. Mulţi dintre noi am avut atunci o tresărire de orgoliu. Pentru acest popor şi pentru această ţară, s-ar fi cuvenit ca istoria să aleagă un Mihai, un Ştefan, un Tudor. A fost bun şi László. În 1909, la douăzeci de ani de la căderea regimului comunist, preşedintele României, Traian Băsescu, a ţinut să-l decoreze pe Tőkés cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, „în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă, declanşând, prin exemplul personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii ceauşiste”. Dincolo că a răspuns politically correct momentului, Traian Băsescu s-a derobat de trecutul extrem de controversat al acestui personaj pe numele de informator László Kolozsvari (născut fiind la Cluj): „Conştient de faptul că prin atitudinea şi comportamentul meu am adus atingere securităţii statului, mă angajez ca pe viitor să fiu un cetăţean loial regimului din RSR”. Ori n-a ştiut cum stă treaba – el, cel mai informat dintre pământeni – , ori s-a făcut că plouă, cert este că a lăsat posterităţii să se descurce cum va putea. Să nu fi fost înştiinţat fostul preşedinte că tot ceea ce László Tőkés a întreprins, cu largul concurs al Budapestei, a fost împotriva României, dar oficialităţile vremii au ezitat să-l salte „pentru a nu aduce prejudicii noi în relaţiile cu Ungaria”? După şapte ani de la ciocnitul cupei fraterne a închinării de neam, preşedintele Klaus Iohannis avea să revină, spre lauda sa, asupra ceremoniei en fanfare de la Cotroceni: „Cel care acordă o distincţie doreşte să recompenseze persoana distinsă, cel care primeşte şi acceptă distincţia trebuie să recunoască România şi Constituţia României, să aprecieze valorile care stau la baza Constituţiei României. Având în vedere toate acestea, am decis să retrag Ordinul Steaua României de la domnul László Tőkés”. Care domn Tőkés sugerase ca autorităţile ungare să-şi asume „statutul de protector” în cazul maghiarilor din Transilvania. Ce să mai creadă şi Europa? La Televiziunea publică de prin anii ’70 se difuza un scheci cu unul care înfigea cuie într-o scândură, iar pe urma lui venea altul care scotea cuiele. Ca şi aici – un preşedinte decorează, alt preşedinte retrage decoraţia. Anii scurşi de la revoluţie îi dau dreptate lui Klaus Iohannis, căruia Tőkés îi răspunde sentenţios: „Nu prea înţelegem ce are de sărbătorit un etnic sas cum este Klaus Iohannis”, purtătorul de cuvânt al Budapestei lăcrimând pe regatul maghiar, respectiv pe principatul transilvan. Centenarul Marii Uniri rămâne o „sărbătoare comună a întregii Europe, laolaltă cu România”, cum perfect a definit-o preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker.