Criza forţei de muncă în România şi Guvernul Nemuncii

0

Situaţia economică a României ascunde o foarte gravă problemă, criza acută a forţei de muncă, a lucrătorilor. Aceasta, în condiţiile în care Guvernul întreţine un număr mult prea mare de dependenţi social. Creşterea noastră economică este pusă în pericol de politica păguboasă a Guvernului. Economia privată, adevăratul motor al României, se sufocă din cauza unei crize lipse de specialişti, indiferent de domeniul de activitate. Antreprenorii se lovesc tot mai des de incapacitatea de a găsi muncitori, tehnicieni sau ingineri, chiar în condiţiile în care oferă pachete salariale atractive şi alte beneficii. În loc să vină în întâmpinarea acestei nevoi reale a pieţei muncii, printr-o reală liberalizare a accesului pe piaţa muncii, statul român preferă să se ascundă după deget şi să încurajeze nemunca. Toate celelalte state se luptă pe o piaţă globală şi extrem de competitivă pentru forţa de muncă de calitate, însă noi păstrăm cote birocratice, limitări şi plafonări învechite.
Spre exemplu, polonezii sunt mult mai deschişi şi mult mai pragmatici decât noi. Am avut posibilitatea să văd la faţa locului beneficiile pe care le aduce abordarea lor, când am vizitat Polonia în calitate de raportor al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe problema migraţiei muncii. Polonezii au o politică a migraţiei muncii foarte liberală şi extrem de prietenoasă cu mediul de afaceri, cu angajatorii. După eşecul programului guvernamental prin care încercau să îi atragă înapoi acasă pe cei care se stabiliseră în alte ţări UE, au înţeles o lecţie foarte simplă: forţa de muncă este o resursă esenţială, care la nevoie trebuie importată. De aceea, au semnat o serie de acorduri cu ţări din vecinătate pentru a simplifica accesul pe piaţa muncii. Astfel, dacă are nevoie, un antreprenor polonez poate angaja un ucrainean, de exemplu, timp de şase luni, cu o simplă declaraţie. Oamenii sunt lăsaţi să muncească şi nu tracasaţi cu birocraţie inutilă! De asemenea, Polonia nu are un plafon maxim pentru numărul muncitorilor străini – piaţa liberă dictează de câţi este nevoie, şi nu Guvernul. Astăzi, cel puţin 2 milioane de ucraineni – faţă de care polonezii au afinităţi lingvistice, culturale şi istorice – lucrează, plătesc taxe şi generează valoare adăugată în Polonia, iar statul vecin are o creştere economică sustenabilă şi constantă. Modelul poate fi imprumutat de România în relaţia cu Republica Moldova.
Nu numai atât, dar statul polonez este activ în căutarea de noi contacte, deschizând contacte cu mai multe state din Asia pentru a atrage forţă de muncă proaspătă şi a nu încetini creşterea economică. Noi, în schimb, preferăm să asistăm neputincioşi la felul cum mediul de afaceri se sufocă, în loc să arătăm deschiderea necesară! Impunem angajatorilor o serie de bariere şi condiţii birocratice, nivel de salarizare, permise de muncă anevoios obţinute şi aşa mai departe!
Polonia emite „Carduri de Polonez” celor care pot demonstra cea mai mică relaţie de familie cu statul polonez şi care câştigă pe baza acestui act anumite drepturi, inclusiv cel de muncă. Noi, deşi avem comunităţi istorice de jur împrejurul graniţelor, nu ne-am gândit la o asemenea măsură. Cetăţenii moldoveni, în primul rând, ar trebui să beneficieze de acest tip de tratament preferenţial şi atraşi pe piaţa muncii din ţara noastră.
În Polonia, indiferent de cetăţenie, dacă ai absolvit o facultate primeşti automat drept de muncă. Numai anul trecut 43.000 de străini cu excelentă calificare au intrat pe piaţa muncii prin acest mecanism. Noi rămânem prizonierii acreditărilor birocratice şi echivalărilor greoaie.
Statul român este o veritabilă frână pentru mediul de afaceri din România: cadrul fiscal s-a modificat de 300 de ori în doi ani, făcând imposibil orice buget realist şi plan de afaceri coerent. Modificarea bruscă şi arbitrară a salariului minim, fără a ţine în niciun fel cont de productivitate, ne face mult mai puţin competitivi economic şi îi exasperează pe cei care au afaceri şi generează locuri de muncă.
În schimb, la ce se pricepe statul român este plata nemuncii. Mult prea des, ajutoarele sociale sunt un instrument politic şi nu un ajutor legitim pentru cei care într-adevăr au nevoie! Dacă ar fi să spunem adevărul, Ministerul Muncii ar trebui să se numească Ministerul Nemuncii! Este esenţial să punem capăt cârdăşiei între Guvern şi primării, care ţin voit oamenii în sărăcie, doar pentru a-i putea manevra politic, şi singura cale pentru a reuşi este să întreprindem anchete sociale serioase, oneste, care să arate fără niciun dubiu cine este, într-adevăr, inapt de muncă. Toţi cei care nu sunt cu adevărat cazuri sociale trebuie eliminaţi din plată şi integraţi în muncă. Nu mai putem tolera ca nemunca să fie un stil de viaţă, subvenţionat din banul public iar angajatorii, mediul privat care creează plus-valoare, să sufere de pe urma lipsei fortei de muncă.

Ionuţ Stroe – deputat PNL Dolj