Dacă încasează doar 12.000 de lei, se simt nedreptăţiţi. Alţii, nu puţini, pleacă acasă cu sume mult mai „decente“: 15.000 de lei sau chiar 18.000 de lei. Evident, totul după reforma salarială absolut năucitoare gândită de guvernanţii din ziua de astăzi. După cum probabil aţi realizat, este vorba de medicii care lucrează în sistemul public de sănătate. „Mie nu mi-e deloc clar care sunt criteriile pe baza cărora se dau aceşti bani. Mi se pare o risipă inimaginabilă atâta timp cât, de la vlădică la opincă, toţi medicii primesc astfel de salarii aberante. Nimeni, dar absolut nimeni, nu discută despre nişte criterii, indiferent care ar fi ele, prin care să se realizeze o minimă departajare. Un neurochirurg, spre exemplu, nu ar trebui să primească aceeaşi bani cât primeşte un reumatolog. Nu este normal acest lucru şi niciunde într-o ţară europeană nu găsim această echitate socialistă“, mărturiseşte, cinstit, un chirurg „old school“ al Craiovei, un nume de referinţă pe plan naţional.
Dincolo de această revoltă surprinzătoare, realitatea este una sumbră din toate punctele de vedere. Spitalele, nu numai cele craiovene, sunt focare de infecţii la propriu. Medicamentele, de la simpla aspirină, până la costisitoarele terapii imunologice, lipsesc cu desăvârşire. Şpaga, acest abject obicei oriental care şi-a găsit un călduros adăpost la sânul poporului român, reprezintă în continuare o constantă în relaţia cetăţeanului cu oricare categorie de cadre medicale. Practic, nu s-a schimbat nimic după creşterile salariale uluitoare din acest an. Atunci, firesc, oricare dintre noi se întreabă: pentru ce acest efort bugetar? „Să nu ne mai plece medicii din ţară“, a fost răspunsul autorităţilor, unul nu lipsit de logică. Însă realitatea îi contrazice pe mai-marii noştri: în timp ce anul trecut peste 4.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină au absolvit rezidenţiatul, doar ceva mai mult de 500 de posturi de medici au fost scoase la concurs în toată ţara! Atunci, unde este criza care ni se spune că a devenit deja o problemă naţională?

Peştele de la cap se-mpute!
Un exemplu elocvent al derivei financiare în care se află sistemul sanitar public îl reprezintă situaţia actuală a bugetelor Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate. În majoritatea cazurilor, iar Doljul nu este o excepţie, acestea nu mai au un leu în buget. Practic, sistemul a rămas fără bani. „Aşteptăm rectificarea bugetară. Dacă în această săptămână nu primim bani, atunci e dezastru! Spitalele nu numai că nu vor avea bani de salarii, dar nici măcar bani de medicamentele elementare nu vor avea!“, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, unul dintre angajaţii Casei de Asigurări de Sănătate Dolj. Şi ca imaginea apocaliptică a sistemului să fie completă, mai bine de trei zile sistemul electronic al Casei Naţionale a fost „mort“. Nu s-au eliberat reţete, s-au făcut internări „pe şustache“, toate acestea fiind operate în sistemul electronic în ultimele două zile. O fraudă unanim acceptată atâta timp cât incompetenţii din fruntea sistemului nu sunt capabili să dea de cap acestei „făcături“ informatice construite de „căpuşari“ precum Ghiţă & Comp.
O întrebare stă pe buzele noastre, ale tuturor: până unde va merge acest dezastru? Până la capăt, cred, adică atât de jos, încât, într-un final, politicienii noştri de dreapta sau de stânga vor realiza că totul este greşit în sistemul medical şi îl vor reseta de la zero. Când va fi asta este greu de precizat, probabil alte mii şi zeci de mii de oameni vor trebui să moară ca aceştia să-şi ia inima în dinţi şi să recunoască un lucru simplu: au greşit!