Legea creează premise puternice pentru ca statul român să obţină din exploatarea resurselor petroliere din Marea Neagră peste 20 de miliarde de dolari în următorii ani. Resurse deosebit de importante pentru accelerarea proiectelor mari de infrastructură publică (autostrăzi, spitale etc.), dar şi pentru reindustrializarea ţării.
Mai mult, prin modul în care legea stabileşte ca 50% din producţie să fie tranzacţionată pe piaţa românească, iar 50% prin contracte bilaterale, se construieşte certitudinea că România va fi una dintre puţinele ţări din lume cu adevărat independente energetic. Ceea ce reprezintă un atu strategic deosebit de important.
Legea permite menţinerea avantajului economic de ţară producătoare de hidrocarburi. Riscul ca România să fie doar o ţară de tranzit pentru resurse care să alimenteze industriile alor ţări, a fost eliminat. Legea creează premisele dezvoltării în ţară a unor industrii noi care să permită accesul la tehnologii performante de ultima oră.
Trebuia să avem curajul şi responsabilitatea să asigurăm un echilibru între interesul statului român şi interesele companiilor care vor să investească şi să facă profit. Acest lucru l-am urmărit şi obţinut prin adoptarea acestei legi.
O situaţie de win-win, din care câştiga toată lumea: statul român, companiile de exploatare, firmele româneşti, lucrătorii români şi societatea românească în ansamblu, care va avea acces la resurse importante pentru dezvoltare.
Personal, sunt convins că investitorii vor evalua corect ”la rece” prevederile acestei legi, iar operaţiunile de exploatare vor fi derulate conform planurilor iniţiale.
Din păcate, Opoziţia a ales din nou să politizeze excesiv dezbaterile la o lege care viza un interes naţional strategic. Faptul că o parte importantă a Opoziţiei s-a abţinut de la vot arată nivelul minimal de raportare a acesteia la interesele fundamentale ale ţării.
Deputatul Ion Cupă – preşedintele ALDE Dolj
