Ouăle de lebădă, delicatese pentru unii pescari sau localnici
Râul Olt s-a transformat imediat după Revoluţie într-o mică Deltă. Primele stoluri de lebede au poposit acum aproape trei decenii, în apropierea barajelor. Încet, încet, numărul frumoaselor păsări a crescut, ajungându-se la câteva sute de exemplare, fără însă ca admiratorii graţioaselor înaripate să le vadă plutind pe luciul apei alături de bobocii lor.
„Sunt foarte frumoase. Mă opresc de foarte multe ori, în drum spre casă, la Pleşoiu, pentru a le admira. Nu contează anotimpul. Sunt la fel de frumoase şi iarna, şi primăvara, şi vara sau toamna. Nu, nu le-am văzut niciodată cu pui. Probabil că nu clocesc în zonă”, ne-a declarat o slătineancă ieşită la pensie şi retrasă într-o comună din apropiere. Nu ştia femeia că lebedele de pe Olt nu migrează. Când a aflat acest lucru, s-a mirat. „Dacă nu migrează ar trebui să scoată pui aici şi să-i vedem, chiar dacă nu când sunt foarte mici. De ce nu 
vedem niciodată puii de lebădă?” ne-a întebat femeia. Aceeaşi întrebare şi-au pus-o şi specialiştii. De curând, aplecându-se mai mult asupra situaţiei lebedelor, au reuşit să dezlege enigma.
„Nu de puţine ori, în acţiunile de verificare, în plasele întinse de pescari, au fost găsite prinse o serie de păsări. Pescarii bagă plasele şi le ţin mai multe zile. Păsările se feresc de ele, în general, dar nu întotdeauna pot să facă acest lucru. Uneori mai rămân captive. Aşa dispar o serie de exemplare mari. În plus, atunci când intră în stufăriş, le strică cuiburile şi astfel ouăle, dacă nu le iau, sunt abandonate în apă”, a declarat Ion Croitoru, reprezentant al Agenţie pentru Protecţia Mediului. Concluzia reprezentantului instituţiei cu atribuţiuni în păstrarea ecosistemului de pe râul Olt este susţinută şi de unii pescari. „Păi, cum să scoată lebedele pui dacă li se fură ouăle?! Braconierii nu iau ilegal doar peştele din râu, ci şi ouăle păsărilor de pe Olt, inclusiv pe cele de lebădă. De unde să iasă bobocii de lebădă dacă ouăle dispar? Să ştiţi că sunt şi localnici care fac lucrul ăsta. Iau ouăle pentru consum, de cele mai multe ori. Spun că sunt delicatese. Alteori le iau şi le vopsesc. Le ţin ca pe nişte trofee”, ne-a declarat Vasile I., unul dintre pescarii cu acte în regulă.
Autorităţile se declară neputincioase
Autorităţile susţin că nu au cum să-i identifice pe cei care fură ouăle lebedelor. Nici la poliţie nu au depus sesizări, pentru că nu ar putea fi soluţionate. Speră însă ca prin mediatizarea situaţiei şi a urmărilor, să-i sensibilizeze pe hoţi să renunţe la aceste practici dăunătoare ecosistemului din situl natural. „Nu am depus sesizări la poliţie pentru că nu au cum să dea de aceşti oameni. Sperăm ca această practică să înceteze cât mai curând şi în anii următori să ne bucurăm de plutirea lină a lebedelor alături de puii lor. Noi încercăm să ajutăm exemplarele de lebădă pe timpul iernii, atunci când temperaturile scad foarte rău şi le este foarte greu. Din păcate, alt gen de ajutor nu putem să le acordăm”, a mai spus specialistul APM Olt. Situaţia de la Slatina nu este unică. La fel stau lucrurile şi în alte zone ale ţări. Pe lacul din Făgăraş, colonia de lebede rămâne frecvent fără ouă, chiar dacă în zonă sunt poliţişti comunitari care patrulează frecvent.
Despre viaţa celor mai graţioase păsări din România
Cu aceeaşi problemă legată de reproducţie se confruntă şi celelalte păsări de pe râu, protejate sau nu. Ouăle de lebădă sunt însă cele mai vânate pentru că au dimensiune mare. În mod obişnuit, fiecare pereche de lebede cuibăreşte pe o ridicătură înconjurată de apă, care este ales de femelă. La construcţia sau repararea cuibului, care începe la jumătatea lunii aprilie şi durează circa trei săptămâni, participă ambii parteneri. Masculul transferă femelei vegetaţie acvatică, iarbă, rogoz, pe care aceasta o stivuieşte, apoi o presează, aşezându-se pe ea pentru a lua forma corpului. Cuibul, ce are un diametru de pâna la 3,5 m, este apoi căptuşit pe interior cu puf şi pene, fiind izolat de uscat printr-un canal cu apă de 1-3,5 m. Se pare că perechile se întorc la acelaşi loc de cuibărit, dacă a fost favorabil creşterii generaţiei anterioare. De-a lungul perioadei de clocit care durează între 4 şi 6 săptămâni, femela îşi părăseşte cuibul pentru scurt timp, spre a se hrăni cu vegetaţia din preajmă, a se scălda şi a-şi rearanja penele. În acest interval, masculul rămâne în vecinătatea cuibului ca să-i alunge pe prădători. Nu poate însă face faţă omului. Lebedele depun şi clocesc ouă o singură dată pe an, primăvara, iar acest lucru se întâmplă abia după primii doi trei-ani de viaţă, când ajung la maturitate. În medie, în cuibul unei familii sunt 6-7 ouă. Nu din toate ies pui, ceea ce face ca înmulţirea lebedelor să fie un proces anevoios. Ca şi cum nu ar fi suficient, oamenii mai îngreunează şi ei, prin nesăbuintă, perpetuarea acestei specii foarte frumoase.
Valea Oltului Inferior, casă bună pentru sute de specii de păsări
Arie protejată de interes comunitar, Valea Oltului Inferior se întinde de la Vâlcea până la Izbiceni, însumând aproape 53.000 de hectare, 66% pe suprafaţa judeţului Olt. Reprezentanţii Agenţiei Judeţene de Protecţia Mediului Olt susţin că, în zonă, sunt 300 de specii de păsări, 13 fiind protejate, printre acestea numărându-se lebedele, pelicanii, Barza albă, Egreta mare, Pescăruşul mic sau Stârcul pitic. O parte dintre acestea – Egreta mare, Cormoranul mic, Dumbrăveanca şi Sfrânciocul cu fruntea neagră vor fi protejate cu ajutorul fondurilor europene, în cadrul unui program implementat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt în parteneriat cu Asociaţia pentru o Românie Deschisă Craiova.
