Cântăreţ în struna autonomiei secuieşti

0

Selectez din pagina de ştiri a unui cotidian care apare la Bucureşti: Ţinutul Secuiesc, o regiune în care locuiesc mulţi cetăţeni unguri, ar trebui să beneficieze de autonomie. Punct. După referendumul catalan din 1 octombrie, Uniunea Europeană vede şi aude scârţâind, neunsă după Kosovo, cum se deschide Cutia Pandorei. La noi, unsoare cât pofteşti. Un remarcabil profitor de platouri a şi precizat data când în Ţinutul Secuiesc se va pune de referendum, după modelul suicidar al Ramblei. Ideea din articol ai zice că e concluzia dacă nu şi a cotidianului, obligatoriu a autorului. La interior, surpriză. E a unui partid de opoziţie din Ungaria. Mai precis, a unui membru al consiliului naţional al respectivului partid de opoziţie. Şmecherie cu ghivent, lipsa ghilimelelor ne-a derutat. Membrul e de părere că România are o abordare de Centenar ”incompatibilă cu valorile europene”, că ”ar trebui să acorde minorităţii etnice maghiare dreptul de a-şi folosi limba maternă şi de a-şi păstra cultura”. De aceea, ne întoarcem, ”Ţinutul Secuiesc, o regiune (…)”. Cu două zile în urmă, un alt cotidian tocmai prezentase reportajul despre Ţinutul Secuiesc, în care, dacă ceri pâine în româneşte, mori de foame. La alegaţiile aferente dreptului de folosinţă a limbii materne s-a raliat şi Kelemen Hunor, care numai că nu a lăcrimat cu ochii minţii pe educaţia în limba maghiară. Am pătruns deja în miezul din dodoaşă: românii sunt naţionalişti şi antieuropeni, liderii maghiari, inclusiv şi mai ales cei de la Budapesta, sunt (aţi ghicit), pe invers, bravos! Ca dovadă, premierul Viktor Orban îi fortifică pe cei slabi de îngeri cu futurismul ireductibil ”pe teritoriul Ardealului viitorul e scris în limba maghiară”, exact acolo unde maghiarilor li s-a luat dreptul de a se exprima ca la mama lor. Kelemen Hunor, frustrat şi domnia sa cât încape, este unul şi acelaşi cu ministrul culturii în două mandate, în 2009 şi 2012. Ministrul culturii! Fondator al revistei culturale ”Jelenlet”, angajat la Studioul Teritorial Cluj al SSR, unde s-a ţinut de emisiuni politice şi culturale. Uniunea Scriitorilor din România i-a acordat premiul pentru debut la apariţia volumului de versuri ”Minuszevek” (Editura Kriterion, 1995). Credeţi că acolo, în ”Minuszevek”, Kelemen Hunor, purtător de doliu la 1 Decembrie, a sărutat România pe frunte? Iată de ce, ca urmare a represiunii guvernelor care s-au succedat la Palatul Victoria, Ţinutul Secuiesc, acolo unde maghiarii sunt majoritari, îşi cere autonomia teritorială, confundată iniţial şi irepresibil cu autonomia culturală. Guverne diabolice, cu însuşi Kelemen Hunor vicepremier! Câtă dreptate pe servilul purtător de cuvânt, atins de febra falselor citate!…