SmarALDE traseiste

0

În politică, fix ca şi în afara ei, există două posibilităţi: să înfrunţi situaţiile, asumându-ţi orice rezultat ori să te prefaci învingător, alegând ce a fost mai uşor. Traseismul politic nu se bazează pe caracter, ci pe oportunism. Sau pe individualismul unora care au impresia că un partid de renume poartă prenumele lor. Traseismul politic se bazează pe uzura bunelor maniere şi pe decesul loialităţii. Unii şi-au pus memoria pe stick, uitând că au devenit „eroi locali” sub mantia unei formaţiuni care i-a crescut de pe vremea când doar prietenii le cunoşteau numele de pe buletine. Nu mai contează că până ieri s-au creat buletine pentru ei şi nu invers. Traseismul se situează între ocazia ta de a arăta că eşti corect şi momentul în care tragi singur de momeală, conform ideii că tradarea ta e justificată. Traseimul politic nu este despre alegeri corecte, transparente şi nici despre conservarea potenţialului profesional. Este despre mârşăvii, este despre interes, egoism şi despre cum să arunci vina pe cei care rămân în picioare, ca să-ţi maschezi „infidelitatea”. Este vorba despre cALDE posibilităţi de a-ţi salva prezentul şi despre cum să devii un delator, când „problemele personale” te apasă. Dezertori au mai fost. Şi, sincer, de atunci nu am mai auzit de ei. Poate cel mult când rutina zilnică îi aruncă în ridicol şi se trezesc apăsând cu mâna transpirată, mânere de la uşi înalte, pentru a toca vorbe joase. Dar, fiecare cu statura lui. Traseismul de care se fac vinovaţi cei care cred că pot exporta liberalismul nu au ceva în comun cu vreo reinventare de top, ci cu superficialitatea de a face cumetrii în funcţie de… funcţie. Traseismul celor care speră că mă mai pot privi în ochi este despre a mătrăşi Oameni, pentru persoane. Este despre sarcina de a lichida prieteni şi colegi în schimbul unui rang fals, care pare tămăduitor. Traseismul este despre lupişori vicleni care îşi vând şi blana şi năravul celui care dă mai mult. Traseismul este despre amorul propriu şi despre tupeul unor arivişti care-şi calculează eşecurile pe spinarea celor care, culmea, i-au cărat în spate. Puterea nu este nesfârşită, faptele toate se cuantifică, bugetele nu vor fi întotdeauna rectificate în favoarea ta, iar şansele de scăpare nu sunt gratuite pentru cei despre care se ştie că ar da orice şi oricât să-şi „regenereze” pielea încreţită. Laşitatea nu va fi niciodată o calitate. Nici politica făcută din bărci diferite, care are de toate, mai puţin ceva în comun cu ceea ce oamenii aşteaptă. Judecaţi voi câtă valoare au nişte smarALDE traseiste şi cam cât de drept e să te crezi în „casa liberalismul”, când, de fapt, trăieşti în debaraua socialistă.

Senatorul Mario Ovidiu Oprea

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ