Începând cu acest an şcolar, conducerea Colegiului Carol I a luat decizia ca părinţii copiilor din ciclul primar să nu îşi mai aştepte copiii în curtea instituţiei de învăţământ, ci afară, în părculeţul din faţa bisericii de peste stradă. Decizia a fost motivată prin faptul că există riscul ca, odată cu părinţii, în curte să intre şi persoane străine care să atenteze la bunurile colegiului sau la integritatea corporală a copiilor.
Revolta părinţilor
„֧Ni s-a spus, la începutul anului, că ne vom aştepta copiii peste stradă în curtea bisericii. Evident că am întrebat de ce nu putem veni să îi luăm din curtea colegiului, însă răspunsurile primite au fost evazive: ba că există riscul să intre străini care să se ia de copii, ba că s-a întâmplat anul trecut să vină persoane care nu aveau legătură cu elevii de aici şi să fure din clase. Sincer, cel puţin învăţătoarea noastră a fost foarte stânjenită când ne-a spus aceste lucruri, precizând că nu este alegerea ei, ci a conducerii colegiului, că nici 
ea nu se simte comod să încoloneze copiii şi să îi aducă în curtea bisericii“, a declarat, miercuri, una dintre mămici care îşi aştepta copilul pe o bancă în parcul din faţa colegiului. Lângă ea, o bunică a dat frâu liber indignării: „Domnule, asta e o bătaie de joc. Stai şi dumneata încă zece minute şi vei vedea ce haos este aici. Zeci de părinţi şi zeci de copii ne înghesuim pe aleile astea înguste. Dar la toamnă, când o ploua, sau la iarnă, ce-o să facem? O să stăm ca proştii în ploaie să ne luam copiii?“
În zece minute, parcul din faţa bisericii s-a umplut de părinţi. Cu toţii îşi aşteptau micuţii. În tot acest timp, curtea colegiului, una dintre cele mai mari din oraş, era pustie, doar un portar şi doi poliţişti locali „făcând umbră pământului“. Situaţia s-a schimbat radical imediat după ora 12.00, atunci când, încolonaţi doi câte doi, peste o sută de copii au ieşit pe poarta îngustă. În faţa fiecărei coloane se afla câte un cadru didactic care se chinuia să oprească traficul auto aglomerat de la acea oră. În următoarele zece minute, grupuri, grupuri de copii şi părinţi s-au format, în mijloc poziţionându-se cadrele didactice puse într-o postură stânjenitoare de şefii lor. „Nici nouă nu ne convine situaţia, dar ce putem face? Conducerea colegiului a luat această decizie, noi nici măcar nu am fost consultaţi. Cred, totuşi, că este o chestiune temporară“, încerca să se scuze o învăţătoare mai în vârstă atunci când părinţii i-au cerut socoteală: „Doamnă, noi mergem peste director, pentru că nu ne-am adus copiii aici ca să ne batem joc de ei. Chiar nu se gândeşte nimeni la ce riscuri sunt supuşi?!“ Câteva minute mai târziu, aceeaşi bunică mai curajoasă le-a propus părinţilor să meargă a doua zi peste conducerea colegiului şi să solicite abrogarea deciziei.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj ignoră aberaţia
Numai că publicarea unui fotoreportaj despre această situaţie aberantă pe pagina web a săptămânalului nostru pare să fi convins conducerea colegiului să găsească o soluţie mai puţin umilitoare pentru părinţii care îşi aşteaptă copiii. Conform unor surse din interiorul instituţiei de învăţământ, a doua zi dimineaţa s-a ţinut o şedinţă fulger în care managerul a 
comunicat că se va da drumul părinţilor în curtea interioară după ce se vor delimita foarte clar locurile în care îşi pot aştepta copiii. Nu ştim cum va arăta această delimitare, dar având în vedere precedentul, tare ne este teamă că ne vom trezi cu nişte ţarcuri prin curtea colegiului, precum cele din centrele de reeducare pentru minori. Surprinzătoare pentru noi este atitudinea contemplativă a conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj faţă de această situaţie. Dincolo de o autonomie managerială firească, ar trebui să existe câteva reguli stricte în ceea ce priveşte comportamentul faţă de copii şi părinţii acestora. Până la urmă, procesul educaţional trebuie să aibă în centrul său copilul şi interesele acestuia, nu pe unii manageri vremelnici cocoţaţi în funcţii în baza unor examene mai mult sau mai puţin discutabile.
