Unde-i lege nu-i tocmeală, spune o vorbă din popor. Nu şi în cazul fondului clasei. Deşi de câţiva ani se încearcă eliminarea acestui fenomen, dascălii se gospodăresc după cum vor ei. Şi în acest an, primele discuţii dintre cadrele didactice şi părinţi au demarat cu aducerea în vedere a unui „necesar”. Sunt săli de clasă unde ar fi binevenită o înlocuire a jaluzelelor verticale, a dulapurilor care nu sunt viu colorate sau a multifuncţionalei care pe timpul vacanţei a suferit anumite accidente. În cazul grădiniţelor, educatoarelor le-ar trebui „pentru o mai bună activitate cu micuţii”, după cum ele spun, un televizor mai performant în sala de clasă şi poate „nişte huse pentru saltele”.
„Ştiam ce ne aşteaptă”
Contribuţiile din acest an sunt cuprinse între 50 şi 80 de lei/elev, banii strânşi fiind folosiţi pentru a acoperi indolenţa autorităţilor şi lipsa de implicare a celor care conduc aceste unităţi de învăţământ. „Cum să nu se strângă bani la fondul clasei?! Deja am stabilit să dăm câte 60 de lei/elev. Din prima zi ştim cum stă treaba. Nu ai cum să nu dai, atâta vreme cât cei mai mulţi dintre părinţi sunt de acord. Ăsta e începutul de an şcolar. Ştiam ce ne aşteaptă. Trebuie să luăm o imprimantă pentru activităţile ce se desfăşoară în clasă”, a spus una dintre mămicile ai căror fii sunt elevi la Şcoala „Alexandru Macedonski” din Craiova.
Lenjerii cu eroii din desene şi televizoare performante
Nici părinţii ai căror copii sunt încă preşcolari nu scapă de acest fond al clasei. Huse pentru saltele, lenjerii cu diverse personaje, televizoare performante, xeroxuri, acestea sunt o parte dintre bunurile fără de care micuţii nu-şi pot derula activitatea. Acolo unde cerinţele sunt ceva mai mari, suma de bani pe care un părinte urmează să o plătească sare şi de 80 de lei. Şi ca în fiecare an, dacă este vorba despre copilul său, niciun părinte nu face excepţie de la regulă.
Nici părinţii nu duc lipsă de idei
Mai mult, acolo unde cadrul didactic se opune acestei chete ilegale, părinţii sunt cei care vin cu idei. Este suficient ca trei-patru persoane să considere necesare anumite bunuri pentru clasă, că asociaţia de părinţi ia atitudine. „Doamna învăţătoare nu a adus în discuţie niciun fond, niciun ban strâns. Avem însă părinţi care au găsit că trebuie făcut câte ceva. De exemplu, sunt două mămici care văzură parchetul zgâriat şi stropit cu lavabilă prin colţuri şi veniră cu ideea să îl schimbăm. Este inadmisibil. Acestea sunt doar ifose. Sunt familii foarte înstărite şi vin cu idei. Să îşi înscrie copiii la şcoli particulare sau să lase aceste pretenţii. Avem noroc că învăţătoarea gândeşte şi nu a luat în discuţie aceste idei. Dacă o luăm aşa din clasa I, înseamnă că până terminăm clasa a VIII-a ajungem la concluzia că trebuie să renovăm întreaga şcoala”, a spus o altă mămică al cărei copil va învăţa la Şcoala „Mihai Viteazul” din Craiova.
Câinii latră, ursul merge
Una peste alta, acest fenomen continuă să fie o realitate. Indiferent de sumele colectate, directorii şcolilor doljene ar trebui să ştie că dascălii produc ilegalităţi. Ar trebui să ceară socoteală şi să intervină vehement acolo unde se impune. Nu o vor face, acest lucru este cert! Şi nici Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj nu are ce să facă, atâta vreme cât cei mai mulţi dintre părinţi dau curs invitaţiei la plată. Cei care nu au se împrumută şi e musai să facă faţă situaţiei, iar cei care au prea mult consideră că educaţia fiului sau fiicei lor constă în a demonstra cât de înstărită este familia din care provin. Şi iată cum fondul clasei nu va pieri niciodată din şcolile româneşti, atât din cele aflate în mediul urban, cât şi din cele aflate în mediul rural. Acolo unde, să nu uităm, elevii încă folosesc toaletele din fundul curţii, dar au plasme atârnate pe pereţi.