S-a dus şi el între ”Vocile nopţii”

0

Luni, 10 iulie, a încetat din viaţă Augustin Buzura, prozator, eseist, membru titular al Academiei Române. Căzută ca un trăsnet, informaţia a fost confirmată la Realitatea TV de academicianul Eugen Simion. ”Buzura a făcut să nu fie sub comunism o Siberie a spiritului”, a remarcat, între altele, cu simţul său analitic, eminentul om de cultură. Sâmbătă, 15 iulie, la emisiunea ”Profesioniştii”, a Eugeniei Vodă, a fost reluat in memoriam interviul realizat în 2001 cu Augustin Buzura, după ce, în 1992, fusese operat pe inimă în Louisville, Kentucky (SUA). Un Buzura luminos, biruitor. În romanele sale, câteva voroave din dicţionarul limbii române, cu acces neîngrădit la cord, reluate cu obstinaţie, sunt ”durere”, ”umilinţă”, ”teamă”, cărora le-a dat extensie epică. ”Absenţii” (1970), ”Feţele tăcerii” (1974), ”Orgolii” (1977), ”Vocile nopţii” (1980), ”Refugii” (1984), ”Drumul cenuşii” (1988), ”Recviem pentru nebuni şi bestii” (1999) şi ”Raport asupra singurătăţii” (2009) sunt romanele care s-au impus ca rechizitorii de conştiinţă înainte de 1989 cât şi după aceea, în libertatea de fiecare zi: ”În romanele mele am descris toate feţele fricii, ale singurătăţii şi ale neliniştii oamenilor terorizaţi de capriciile istoriei sau ale destinului. Toţi suntem mai mult sau mai puţin singuri. Sunt foarte multe surse din care se alimentează frica”. Personajele sale (ţărani, activişti de partid, studenţi, dascăli, ziarişti, doctori, muncitori, mineri, intelectuali, apoi, cum bine a titrat, nebuni şi bestii) au traversat întâmplări şi evenimente încă din 1950 până în vremurile din urmă. Ele vorbesc despre ţărănimea aflată la răscruce şi despre abuzurile colectivizării, despre deţinuţi politici, despre cenzura ideologică, dar şi despre cea economică, despre realitatea deviată moral. Cărţile sale (născut în Berinţa, Maramureş, cu 79 de ani în urmă) au fost distribuite prin sate, la magazinele alimentare; ulei, făină şi Augustin Buzura, ”Feţele tăcerii”. În tinereţe, a renunţat la medicină pentru literatură. De fapt, ca să folosim un clişeu, viaţa însăşi i-a fost ca un roman răsfoit pe diverse paliere: îngrijitor de animale de circ, ajutor de artificier în mină, educator, pedagog, medic (a făcut pratică la clinica în care era internat Blaga), psiholog, jurnalist. A avut în dictatură 56 de turnători şi destui detractori în anii din urmă. Figurează ca scriitor contestatar şi ”nealiniat”, în linia Preda, Goma, Ţepeneag, I. D. Sârbu. Revista ”Dilema” s-a născut la iniţiativa sa. A condus Fundaţia Culturală Română şi Institutul Cultural Român, războindu-se cu spiritele gregare şi promovând valorile naţionale. Decorat în anul 2000 cu Ordinul Naţional ”Pentru Merit” în grad de Mare Cruce.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ