Doi tineri au adus conceptul Montessori în Craiova
Carmen Paraschivu: „La Montessori creştem copii independenţi, cu foarte multă încredere şi mult respect de sine”

Le oferă copiilor posibilitatea să devină independenţi, să înveţe ce înseamnă respectul de sine şi să aibă încredere în ceea ce pot face ei pentru cei din jur. Vorbim despre un concept aplicat, în Craiova, de către doi tineri craioveni. Este vorba despre sistemul Montessori, concept despre care am aflat mai multe lucruri de la Carmen Paraschivu, cea care alături de soţul său şi-a transformat ţelurile în realitate. Munceşte mult şi se luptă cu morile de vânt din clasicul sistem de educaţie, dar toate acestea o impulsionează şi îi dau curaj să dezvolte ceea ce a început.

0

Despre acest sistem de educaţie, Carmen Paraschivu a aflat în vremea când era însărcinată cu fetiţa ei. La început a fost curioasă, pentru ca ulterior să realizeze că este ceea ce îşi doreşte pentru copil. Şi cum în Craiova nu existau locaţii care aplică sistemul Montessori, Carmen a luat iniţiativa. „Am aflat de educaţia Montessori de la o prietenă pe vremea când eram însărcinată cu fetiţa mea. Mi s-a părut un sistem interesant, aşa că m-am apucat de studiat. Am născut şi am început să aplic cu Sofia acest sistem. Dacă iniţial aveam unele reţineri în legătură cu diverse aspecte, în principal cu cele ce ţin de viaţa practică – mai precis cu capitolul curăţenie, pe măsură ce Sofia a crescut şi a început să manifeste interes mai ales pentru activităţile care mie personal mi se păreau nepotrivite pentru un copil – , am înţeles că educaţia Montessori este cea mai potrivită pentru noi. Am început să caut cluburi, grădiniţe, creşe care să aplice acest sistem şi am descoperit că nu existau în Craiova. Aşa am hotărât să concepem Montessori Craiova şi să le oferim şi altora ocazia de a descoperi acest sistem”, povesteşte Carmen.

„Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta”
Craiovenii sunt şi nu prea informaţi când vine vorba despre acest sistem. Cei care îşi doresc cu adevărat să îşi educe copilul în stil Montessori rămân la club, cei care nu sunt pregătiţi renunţă după câteva ateliere de lucru. „Fiind vorba despre un concept nou, o educaţie prea puţin cunoscută din păcate, drumul este destul de anevoios. Sunt mulţi părinţi care au auzit despre această variantă de lucru, dar foarte puţini care ştiu ce presupune. Cea mai mare parte a adulţilor se feresc de Montessori pentru că au auzit ei că aici copiii au voie să facă orice şi nimeni nu le poate spune NU. Când am pornit la drum, mi-am sunat o bună prietenă care are un băieţel cu câteva luni mai mare decât fetiţa mea şi, când i-am povestit ce vreau să fac, s-a îngrozit. Mi-a spus aşa: „Nici nu vreau să aud de Montessori. E o porcărie. Mi-a venit în vizită o familie al cărei copil merge la Montessori şi care mi-a spart toate ghivecele cu flori, iar părinţii nu i-au făcut nimic pentru că el este crescut Montessori şi are voie”. Am rămas siderată. Nu există aşa ceva în acest sistem. Copiii au, ce-i drept, libertatea de a face ce vor, dar atâta timp cât nu îi deranjează pe cei din jurul lor. La Montessori, unul dintre principiile de bază este „libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta”, continuă Carmen povestea.

Fără pedepse, dar cu asumarea consecinţelor
Potrivit acestei variante de lucru cu cei mici, pedepsele sunt excluse, dar se pune preţ pe consecinţa lucrului făcut. „E adevărat că nu folosim pedepse, dar avem consecinţe. Copiii Montessori sunt învăţaţi de mici că orice acţiune are o consecinţă, bună sau rea. O altă categorie de părinţi îşi duc copiii la Montessori pentru că este la modă şi când văd de fapt ce înseamnă acest sistem, renunţă. Maria Montessori spune aşa: „Acest sistem este pentru toţi copiii, dar nu şi pentru toţi părinţii”. Am citit recent un articol de pe un blog de parenting din Statele Unite în care autoarea, mămica unui copil Montessori, vorbeşte despre dezavantajul principal al acestui sistem: pentru a creşte un copil Montessori, adulţilor le trebuie extraordinar de multă răbdare. E foarte greu să ai răbdare dimineaţa, când ai întârziat deja 30 de minute la muncă, iar copilul tău de 2 ani vrea să se îmbrace singur şi nu acceptă ajutor. Cel mai probabil, vei întârzia încă 30 de minute şi de cele mai multe ori îţi vine să renunţi şi să îl îmbraci tu dimineaţa până când o merge la liceu. Dar trebuie să înţelegem că ăsta e drumul lor spre independenţă”, completează mămica Sofiei.

Eforturi financiare mari
Susţinerea financiară a unui astfel de club implică eforturi mari. „Din punct de vedere financiar, este cumplit de greu. Pe lângă investiţia iniţială, a fost nevoie, şi încă mai este, să susţinem din buzunarul propriu mai mult de 50% din cheltuielile lunare. Eu nu văd treaba asta ca pe o afacere şi nu am pornit la drum cu ideea de a mă îmbogăţi de aici. Dacă aş fi gândit aşa, nu m-aş mai fi apucat. Au fost momente în care am vrut să renunţăm pentru că sacrificile au fost foarte mari. Am avut o perioadă la început când de la lună la lună ne împrumutam de bani pentru chirie, pentru salarii, pentru că efectiv veniturile noastre personale nu ne ajungeau. Nici nu ştiu cum am reuşit să supravieţuim primelor trei luni. Lăsăm la o parte faptul că pe lângă susţinerea financiară a clubului trebuia să mai trăim şi noi şi copilul nostru. Este un efort financiar mare, iar noi suntem doar nişte oameni care au un vis şi care muncesc pentru el. Ce e drept, nici nu ne-am uitat vreodată, indiferent ce am făcut, la câştigul financiar iminent. Noi facem lucrurile pentru sufletele noastre şi, atâta timp cât reuşim să trăim făcând ceea ce ne place, nu mai contează că nu avem ultima fiţă în materie de maşini sau mai ştiu eu ce”, povesteşte craioveanca.

Parteneriat public-privat, posibil, dar greu de pus în practică
Un parteneriat public-privat ar putea fi cheia dezvoltării unui astfel de concept. Din păcate, nimeni nu pare a fi dispus să pună bazele unui astfel de proiect. „Posibil este. Viaţa ne arată în fiecare zi că nimic nu este imposibil. Este însă foarte greu să schimbi un sistem de învăţământ atât de înrădăcinat ca cel românesc. Pentru un parteneriat de genul acesta, trebuie să existe în primul rând dorinţă din partea oficialităţilor. Or, în contextul actual nu văd niciun motiv pentru care s-ar implica într-un asemenea proiect. Vorbim de o investiţie mare în primul rând pentru formarea cadrelor didactice pe lângă reamenajare şi investiţie în mobilier şi materiale. Mai este şi problema cadrului legislativ destul de ambiguu când vine vorba despre sistemele de educaţie alternative. Eu mi-aş dori un astfel de parteneriat dar, sincer vorbind, cui să mă adresez? Oamenii care au puterea de a pune în mişcare un astfel de proiect se uită strâmb la tine dacă te duci să le faci o propunere. Eu sunt deschisă pentru parteneriate şi potenţiali investitori, dar lipsa lor nu mă va împiedica să dezvolt conceptul Montessori Craiova aşa cum mi-am propus”, menţionează Carmen.

„Vrem să le dăm libertatea de a descoperi ce le place”
Cel mai mare câştig al unui copil educat Montessori este faptul că devine independent, încrezător în ceea ce poate face şi, mai mult decât atât, învaţă de micuţ ce presupune respectul de sine. „La Montessori creştem copii independenţi, cu foarte multă încredere şi mult respect de sine şi cu o capacitate extraordinară de a se adapta în orice situaţie. Noi nu îi învăţăm pe copii poezii, cântecele şi dansuri, ca mai apoi să îi punem în faţa părinţilor şi bunicilor la serbare să vadă toţi adulţii ce frumos ştie copilul să redea anumite versuri. Noi îi învăţăm să fie curioşi, să descopere lumea, să caute răspunsuri atunci când nu le ştiu, să se bucure de lucruri mărunte şi să meargă până în pânzele albe atunci când au dreptate. Îi învăţăm să respecte, dar şi să ceară respect. Îi învăţăm să ajute şi să se lase ajutaţi. Îmi place să spun că noi creştem oameni. Nu vrem să îi tratăm ca pe nişte păpuşi care trebuie să stea frumos la poze ca noi, educatorii, să fim lăudaţi de părinţi că i-am învăţat să cânte în cor. Nu ăsta e scopul nostru. Vrem să le dăm libertatea de a descoperi ce le place, de a se descoperi pe sine. Vreau ca toţi copiii care ne trec pragul să prindă aripi să zboare cât mai sus”, completează Carmen.

Planuri pentru viitorul conceptului Montessori
Pentru viitor, Carmen şi-a propus extinderea activităţii atât în ceea ce priveşte programul de lucru, cât şi în formarea unor noi grupe de vârstă. „Planuri sunt multe. Nu îmi place să vorbesc despre ele pentru că vreau mai întâi să văd ce anume se poate realiza. Ce pot spune acum este că încercăm să prelungim programul clubului. În prezent, programul este de la 8 la 13 şi ni-l dorim până la orele 17. De asemenea, în viitorul apropiat vrem să dăm startul unei grupe de 3-6 ani. Momentan, la programul zilnic avem grupă de copii cu vârste între 1,5 şi 3 ani, aşa că următorul pas este să le oferim acestora continuitate. Din păcate, aceste lucruri nu ţin numai de dorinţa şi puterea noastră, aşa că îmi este destul de dificil să spun o dată concretă la care ne vom putea atinge aceste ţeluri”, încheie Carmen povestea despre activitatea Montessori.