Mihail Genoiu (PSD) – 42,79 %, Mario Ovidiu Oprea (PNL) – 16,24 %, semi-independentul Lucian Bernd Săuleanu – 12,98 %, Anişoara Stănculescu (ALDE) – 12,05% şi Adrian Prisnel – 11,62 %, prezenţă la vot – 18,57 %. De la aceste cifre putem începe o analiză serioasă în ceea ce priveşte viaţa politică a oraşului nostru.
Până a desluşi în profunzime resorturile care au determinat aceste rezultate, surprinzătoare în anumite cazuri, se cuvine a ne apleca puţin asupra unui fenomen foarte grav ce pare a îngropa în incertitudini viitorul Craiovei: absenteismul la urne şi starea de lehamite ce pare a fi cuprins o mare parte din populaţia oraşului. Cu o prezenţă de sub 19 procente, e greu să poţi afirma că în Craiova mai există o democraţie participativă. Primarul pe următorii trei ani, Mihail Genoiu, a prins acest mandat cu doar aproape 19.800 de voturi, un record negativ absolut de când ne jucăm de-a democraţia şi alegeri libere în România. A arăta cu degetul spre clasa politică locală actuală pentru indiferenţa ce pare să paralizeze oraşul este cel mai facil lucru de făcut, însă, din punctul meu de vedere, nu şi cel mai corect. Până la urmă, poate mai mult decât oricând, craiovenii au avut de unde alege: au candidat doi parlamentari cu un background impecabil din punct de vedere al reputaţiei, Mario Ovidiu Oprea şi Adrian Prâsnel, decanul Baroului Dolj, Lucian Săuleanu, sau nou-venita în politică, inginera Anişoara Stănculescu. Pe de altă parte, cu o experienţă însemnată în administraţie, chiar dacă drept „vioara a doua“, nici Mihail Genoiu nu i se poate reproşa nimic în ceea ce priveşte activitatea de aproape cinci ani în Primăria Craiova. Ca atare, „ofertă“ a existat, numai că „muşterii“ nu s-au prea găsit. Deşi până acum nu s-a mai întâmplat acest lucru, fenomenul, dacă se va repeta, riscă să „nască“ monştri edilitari care să ne îngroape şi bruma de speranţă pe care o mai avem în viitorul acestui oraş.

Genoiu, învingător fără glorie
Revenind la rezultatul scrutinului de duminică, merită menţionat faptul că învingătorul, Mihail Genoiu, era unul cert încă înainte de a începe campania electorală. Scorul obţinut de acesta ridică însă destule semne de întrebare. Pentru oricare alt partid doljean, 42% ar reprezenta un adevărat miracol electoral, dar pentru PSD Dolj procentul echivalează cu o mică înfrângere. Discutabil este cine se face vinovat de această bruscă şi abruptă scădere. Evident, Genoiu nu este Lia Olguţa Vasilescu, dar acest lucru nu i se poate imputa viitorului primar pentru că „armata“ social-democrată ştia acest lucru. Potenţialul electoral al celor doi pesedişti era arhicunoscut. Atunci, care să fi fost motivul acestei bruşte scăderi? Din punctul meu de vedere, nimeni nu a transpirat în PSD pe perioada acestei campanii electorale. Era clar că Genoiu va câştiga doar pentru că poartă pecetea social-democrată în frunte. Ca atare, campania a fost una la relanti, fără zvâc, iar implicarea activului de partid a fost, poate, chiar puţin sub limita decenţei. Nimeni în PSD nu avea interesul să-l ridice în slăvi electorale pe Genoiu, dar toţi voiau ca acesta să ajungă primar. Iar rezultatul a fost unul pe măsura eforturilor…

Liberalii, pe o pantă ascendentă
Dincolo, în tabăra rivalilor penelişti, lucrurile au stat diamentral opus. Proaspăt uns preşedinte la Dolj, Ştefan Stoica a implicat întreaga filială doljeană în această mini-campanie electorală. A pornit de jos, de sub 12%, şi în două săptămâni a mai pus vreo patru-cinci procente la zestrea candidatului Mario Ovidiu Oprea. La prima vedere, nu pare deloc mult, însă privind în profunzime lucrurile, rezultatul este unul onorabil. Până la urmă, să nu se uite faptul că în vara anului trecut, un alt candidat al partidului la aceeaşi funcţie a luat undeva în jurul a 12%, iar de atunci scandalurile în filială s-au ţinut lanţ până în urmă cu o lună, când s-au finalizat alegerile interne şi s-a schimbat liderul „la judeţ“. S-a ajuns acolo încât, de la tribuna unui congres local, unii liberalii nefericiţi s-au mândrit public pentru că au retezat labele pesediste din filială. Acest proces de auto-flagelare publică nu putea avea alte rezultate decât demobilizarea unei părţi a activului de partid, şi aşa unul redus, şi alungarea unei părţi a electoratului de dreapta, speriat de descoperirea că principalul partid de dreapta este, de fapt, un apendice a stângii progresiste. Această exorcizare publică, lipsită de logică electorală, i-a scos din „buzunar“ lui Oprea câteva procente bune. Totuşi, cele puţin peste 16 procente obţinute de Oprea pot constitui o fundaţie solidă pentru o campanie de succes peste trei ani, atunci când PNL-ul va da din nou piept cu electoratul craiovean. Până atunci, mai rămâne de identificat şi candidatul cu potenţial real de a câştiga primăria!

Semi-independentul cu „lipici“ electoral
Lucian Bernd Săuleanu, fost pedist, pemepist şi penelist, dar candidat semi-independent la aceste alegeri, s-a clasat pe un onorant loc trei în disputa electorală de duminică. Procentul său este unul mare, 12,98 %, însă numărul de voturi reprezintă destul de puţin raportat la numărul total al craiovenilor cu drept de vot, 6.006 voturi. Deşi s-a lăudat că este „pe persoană fizică“, decanul Baroului Dolj a fost susţinut de o structură de partid, insignifiantă, e-adevărat, a lui Horaţiu Buzatu, şi de o aripă importantă a PNL Craiova, aflată sub bagheta fostului pedelisto-liberal Dan Cherciu. Ca atare, nici independenţa, în Craiova, nu a fost atât de independentă! Una peste alta însă, Săuleanu a reprezentat, dintr-un anumit punct de vedere, atât refugiul unei părţi a electoratului liberal speriat de ieşirile isterice a fostei conduceri a PNL Dolj, cât şi stimulul care a mai scos la vot câţiva dintre alegătorii de dreapta aflaţi de ani buni în adormire. Şi pentru Săuleanu, cele 12 procente obţinute constituie un argument serios într-o eventuală viitoare reînregimentare politică, discuţii în acest sens existând şi în trecut. Unde, cum şi când, rămâne de văzut.

ALDE, creştere pe fondul unei candidaturi inspirate
O adevărată surpriză a constituit procentul important obţinut de Anişoara Stănculescu pentru ALDE Dolj. Având în spate o filială aflată într-un amplu proces de reconstrucţie după evenimentele din iarna anului trecut, fosta şefă de cabinet a actualului prefect a strâns din toate colţurile Craiovei miile de voturi care consfinţesc ieşirea frumoasă din pubertate a unui partid craiovean. Campania electorală a ALDE, una gândită în amănunt de strategul Ion Cupă, a fost una articulată şi susţinută, iar Anişoara Stănculescu a fost, de departe, cel mai harnic candidat din aceste alegeri. Voturile sale au fost strânse nu numai cu sudoarea minţii, dar şi cu multă muncă şi energii fizice consumate. Pentru scurta sa carieră politică, procentele obţinute oferă garanţia unui viitor promiţător, în măsura în care se va dori acest lucru.

Prîsnel a scos din laptop peste 11 procente
Ultimul din „buchetul“ de 5 candidaţi importanţi ca valoare a scorului electoral a fost useristul Adrian Prîsnel. Campania sa, una specifică partidului care l-a propulsat, chiar spre surpriza sa, în Parlamentul României, a fost una puţin vizibilă, dar penetrantă, având în vedere scorul obţinut. Mai mult decât oricare dintre rivalii săi, Prîsnel s-a dovedit un artist al mouse-ului şi tastaturii, campania sa din mediul on-line reprezentând o reuşită din toate punctele de vedere. Chiar dacă discursul său a fost unul lipsit de soluţii concrete, limbajul folosit a penetrat chirurgical bazinul electoral pe care îl viza de la început, iar rezultatul a fost unul pe măsură. Viitorul este însă unul incert. Dacă îţi doreşti să câştigi Primăria Craiovei, trebuie să cobori în stradă sau pe uliţele din zona Brestei, să vorbeşti la fel de mult despre investiţii, canalizare sau asfaltare, pe cât de mult blamezi public clasa politică din care faci parte. Rămâne de văzut dacă Prîsnel, în particular, sau USR-ul în general, va reuşi să depăşească acest prag, pare-se autoimpus.