Timpul nu prea mai e îngăduitor cu naţionala României în drumul spre Campionatul Mondial din Rusia. Dincolo de explicaţii şi scuze, clasamentul grupei E ne arată, la rece, că suferim. Am acumulat 5 puncte mari şi late din 4 întâlniri, locul 4, după Danemarca – 6 puncte, Muntenegru – 7 şi Polonia – 10. Din întâlnirile cu primele două clasate, disputate acasă, ne-am ales cu un singur punct. Şi atenţie, doar echipa de pe primul loc merge în Rusia, cea de pe locul secund având doar şansa de a prinde barajul. Un pod cam îndepărtat, singura şansă de a surâde şi tricolorilor antrenaţi de Daum. Duminică, 26 martie, la Cluj-Napoca, readucem surâsul acasă. Prima condiţie, satisfăcută. Mai rămâne a doua, să-i învingem pe elevii lui Age Hareide. În istoria ciocnirilor bilaterale, mai mereu am avut de furcă şi nici acum lucrurile nu par a fi simple cu ei. Există o vorbă, speranţa moare ultima. Deci, să fim optimişti. Îmi amintesc, involuntar, de afişele cu Optimiştii, toţi purtând ochelari negri. Dar dacă e să privim totul în negru, mai bine stingem lumina. Părelnicii au întrezărit comutatorul, România poate învinge Danemarca. Sper (iată!) să nu fi fost doar de complezenţă. Dintre cei 24 de componenţi ai lotului ales de neamţ, doar 8 îşi fac veacul în liga noastră cea de toate zilele. Îi aşteptăm, curioşi, pe cei de afară, din Turcia, Belgia, Italia, Bulgaria, Anglia. Curioşi cum se împacă între ele stilurile de joc şi cum, la rândul său, le sublimează Christoph Daum, cel care a semnat contractul cu FRF în 2016, cu obligaţia de a califica România la CM. Cochetez cu evidenţa, ca atâţia alţii, în sensul că întâlnirea România-Danemarca este una decisivă în perspectiva locului de baraj. Toate partidele sunt decisive în felul lor. La fel de evident, între noi şi nordici e ceva ce nu compatibilizează. Un jucător de la noi, accidentat grav, aşteaptă o jumătate de oră, pe targă, în ploaie, fără calmante, până să fie transportat la spital. Danezii au deplasat cu ei până şi bucătarul suprem, pe lângă kinetoterapeuţi şi masor, ca să se simtă boieri: ”Acum, ne pregătim liniştiţi. Vrem să-i batem pe români”. Noi, mai mult cu sufletul, cu dăruirea şi, din când în când, şi cu câte un stop… cardiac pe terenul de joc. Poate ne ajută ce ne mai ţine în viaţă şi, respirând ca la Jiu sau Mureş (mai e şi Ocna), poate rupem gura târgului. Poate prindem o zi ”epică”, Stanciu marchează şi Cornelius ratează, spre împăcarea contrariilor celeste. E musai! Spun ardelenii care au făcut cozi şi au lichidat biletele. E musai victoria, ştiind că ne aşteaptă două deplasări infernale în Muntenegru şi Polonia, mai prin vară, mai prin toamnă. Dau mugurii şi cum să nu crezi în corolele de mâine, de duminică şi de mai apoi? Aferim!
