Nici culorile drapelului nu ne aparţin!?

0

Le-am fi copiat de la africani. Galbenul crom despre care ştim că simbolizează bogăţia ogoarelor ar simboliza, de fapt, deşertul Sahara. Albastrul cobalt şi roşul vermion ar ţine şi ele de o altă istorie şi de o altă cultură. Ale statului Ciad! Ni se răsucesc în mormânt eroii neamului (şi n-ar fi pentru prima dată). Drapelul statului Ciad a fost adoptat în 1959, ceea ce, practic, ne-ar scuti de orice comentariu. Numai că un alt comentariu, insidios, în care pluralul de la ”drapel” este invariabil ”drapeluri”, ne pune pe gânduri. Autorul, anonim, face slalom prin turbulenţele Revoluţiei române, când tricolorul cu stema decupată a fost semnul redeşteptării naţionale. Istoriceşte, găsim drapelul naţional mult mai devreme, în 1848, când s-a decretat dispunerea pe verticală a celor trei culori. Nu rezultă că ele existau deja pe orizontală? Tricolorul a fost adoptat întâi în Ţara Românească, în 1834, ca drapel de luptă, pe vremea domnitorului reformator Alexandru D. Ghica. ”Politicienii români, care au adoptat acest steag în 1989, spun că erau la curent cu faptul că Ciadul folosea deja acel drapel în culorile roşu, galben şi albastru”. Stă mintea-n loc, parcă ne-am născut cu toţii mâine! Atunci, la Revoluţie, Ion Iliescu ar fi mormăit, uituc şi grăbit, că ”erau lucruri mult mai importante care ne interesau”, iar Petre Roman, profesor universitar fără pic de carte (?!), că ”nu era un motiv de îngrijorare”. Şi mai şi, unul dintre protestatarii care mărşăluiau prin centrul Bucureştilor, luna trecută, a întors întrebarea: ”De ce ar trebui să ne pese? Ciadul e prea departe!” Vasăzică, zecile de mii de manifestanţi strigau din toţi bojocii hoţii, jos guvernul şi corupţia ucide, iar cineva cu microfon îi zgândărea cum că, neliniştiţi şi necitiţi, agitau, de fapt, ”drapeluri” ale Ciadului! ”Este o chestiune supărătoare pentru specialiştii în vexilologie”, obiectează Drew Hinshaw, reporter al publicaţiei The Wall Street Journal. Timp de 27 de ani, Ciadul ”s-a plâns în tăcere” că autorităţile de la Bucureşti i-au subtilizat drapelul naţional. Au ştiut autorităţile de la N’Djamena, de ce se plâng, dacă se plâng, în tăcere. În 1959, ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat un protest ONU pe motivul asemănării cromatice a celor două drapele. Ca să nu spunem trei, la mijloc fiind şi Andorra. Protest respins de ONU: tricolorul României este anterior existenţei statului Ciad. Păi, dacă e aşa, şi aşa e, Ciadul este statul plagiator! Acest lucru însă nu schimbă povestea, în care nu crede nimeni, cum că bravii noştri conducători de la Revoluţie habar n-aveau de însemnul constituţional. Pasul următor, imnul naţional. Parcă aud că ”Deşteaptă-te, române!” e inspirat din ”Trezirea, gabonezi, şi la luptă!”