Europa lor?!… Şi Europa noastră?!

0

Ca parlamentar român, nu pot să nu fiu îngrijorat de ultimele evoluţii privind „reforma” Uniunii Europene.
Ceea ce se întâmplă zilele acestea în cancelariile occidentale va prefigura o stare de fapt pentru mulţi ani de aici înainte.
Aceste decizii nu sunt importante doar pentru conducătorii politici, ci mai ales pentru popoarele şi naţiunile europene. Pentru toţi oamenii care, de la Atlantic la Marea Neagră, dacă nu la Munţii Ural, au fost alimentaţi, iată 60 de ani, cu visul Europei Unite, în care vor partaja valori şi bunuri comune şi, mai ales, vor avea un standard de viaţă unitar.
După declaraţiile de zilele acestea ale liderilor Germaniei, Franţei, Spaniei şi Italiei privind ”niveluri de integrare diferite”, deci o Europă a noilor diviziuni, se pare că soarta marelui vis european e în cel mai negru punct al său de până acum. O nouă Cortină de fier, mascată (prost!) în catifea franco-germană pare că se lasă peste continentul european.
Pe de-o parte Uniunea LOR, a celor ”în stare să meargă mai repede” (păi, întreb şi eu ca olteanul, nu fu vorba că mergem împreună?!), pe de altă parte statele mai mici vest europene, statele din Grupul de la Vişegrad şi apoi statele din Estul tuturor iluziilor noastre istorice.
Ca români trebuie să privim în faţă, şi la Bucureşti, şi la Craiova, şi în toată ţara, adevărul acesta al ”Uniunii” cu două viteze sau mai multe Ligi, cum vreţi să-i spuneţi.
Dincolo de poziţia noastră politică pe care trebuie să o construim repede, în deplin consens intern, mai importantă este acum strategia noastră post-25 martie, atunci când se va oficializa, cel mai probabil, noua Europă, ”unită pe diviziuni”. O strategie prin care să evităm să jucăm în Liga a 4 a europeană, pentru că riscul acesta există!
Avem repede nevoie de parteneriate în regiune. Este necesară o coeziune regională între ţările foste comuniste, iar România trebuie să-şi coordoneze poziţiile cu alte state aflate într-o poziţie similară (Polonia de ex).
Vor urma negocieri dure, iar România trebuie – şi cred eu că şi poate – să facă faţă acestui moment istoric deloc uşor.
Trebuie să ne fie clar tuturor: vom primi doar ceea ce vom reuşi să câştigăm în urma acestor negocieri. Şi trebuie să ne adjudecăm condiţii, avantaje, care să ne permită continuarea drumului european oricât de (şi mai) dificil va fi el. Pentru că alternative la acest drum, din păcate (mai bine spus, din fericire), nu există!

PS: Am şi eu o întrebare-dublă: Cine decontează cele 734 de milioane de euro pe care România le-a cheltuit (degeaba?!) la solicitarea granzilor franco-germani ai Uniunii Europene pentru securizarea frontierelor noastre, condiţie-garanţie a aderării noastre la spaţiul Schengen?! Mai contează faptul că mare parte din această sumă a fost achitată concernului franco-german EADS?!

Deputatul Ion Cupă – președintele ALDE Dolj