Laurenţiu Ciurel, fostul director al Complexului Energetic Oltenia, studiu despre „Zece polonezi mititei”
Platforma chimică a judeţului Vâlcea, ţintă poloneză?

Recent, Laurenţiu Ciurel, fostul director al Complexului Energetic Oltenia, a descris, pe blogul său, o schemă a intereselor poloneze, de preluare a întregii Platforme Chimice Râmnicu Vâlcea. Ciurel se referea la câteva ”coincidenţe” în care sunt implicaţi cetăţeni polonezi aflaţi în posturi-cheie ale unor companii private, dar şi de stat. În această analiză, ex-directorul CEO devoalează şi câte ceva din culisele transferului Exploatării Miniere Berbeşti-Alunu la CET Govora. Dacă statul nu s-ar fi dovedit un foarte prost gestionar al marilor unităţi economice şi dacă în folclorul local vorba ”se fură ca-n codru” nu ar fi devenit ”se fură ca pe platformă”, semnalele lui Ciurel ar fi avut altă greutate. Pe Platforma Chimică Râmnicu Vâlcea au mai rămas două unităţi cu capital de stat, Oltchim şi CET Govora. Amândouă, aflate în insolvenţă. Ce se va întâmpla cu ele? Este deja de notorietate că acţionarii minoritari polonezi de la Oltchim vor întreaga companie. De câteva zile, analiza lui Laurenţiu Ciurel circulă într-o frecvenţă suspectă în diferite medii de propagare a informaţiei. Ce să fie? Fără a vedea în investitorii străini nişte spoliatori a ceea ce a mai rămas din economia judeţului, din contră, publicăm o parte a acestei analize. Fie, măcar, şi pentru detaliile tehice.

0

Zece polonezi mititei (Agatha Christie)

Polonezul nr.1
Până în anii 70, Râmnicu Vâlcea era un mic orăşel cu mai puţin de 30.000 de locuitori. Comuniştii dezvoltă în1968 un ambiţios plan industrial. După Termocentrala Govora (CET), apare în proiect Combinatul Chimic. Acesta este proiectat integral cu platforma industrială Piteşti, unde se construia o mare rafinărie care urma să prelucreze ţiţeiul adus pe conducte direct din portul Constanţa. În procesul de rafinare a petrolului rămâne un rest de cca 20%, numit naftă. După procesul de piroliză rezultă etilena şi propilena. Piroliza se făcea tot la Piteşti, iar prin două conducte subterane cele două materii prime ajung la Râmnicu Vâlcea la combinatul chimic, materii prime care produc PVC şi policlorura de vinil, extrem de cerută la export în acele vremuri. Astfel, în anii 70-80 apare un gigant industrial, un important obiectiv economic care leagă cele două platforme industriale Piteşti şi Râmnicu Vâlcea. În 1980, Râmnicul atingea 100.000 de locuitori datorită Oltchim. Numai aici lucrau 12.000 de angajaţi.
După privatizarea Petrom şi implicit a transferului Arpechim (producătoarea de naftă) din proprietatea statului în proprietatea OMV, în anul 2003, conducerea Petrom închide Arpechim. Oltchim rămâne fără materie primă. În structura acţionariatului Oltchim apăruse un acţionar minoritar, PCC, care nu a dus la nimic bun. Conducerea combinatului doreşte preluarea secţiei de piroliză de la Piteşti şi pe viitor chiar a rafinăriei. PCC se opune. Cheia Oltchim este, deci, rafinăria. Singura şansă a Oltchim era achiziţia nu doar a unei părţi de instalaţie, ci a întregii rafinării de la Piteşti, închisă de Petrom după privatizare, pentru că îi ajungea cea de la Brazi.
Încercările disperate ale conducerii Oltchim, ale politicienilor de Vâlcea, de a readuce Arpechim lângă Oltchim s-au lovit de opoziţia acţionarului minoritar PetroCarboChem (PCC). Unul dintre managerii PCC implicaţi la Oltchim este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, membru al Consiliului de Administraţie. PCC mai deţinea în Polonia un combinat similar, dar mult mai mic decât Oltchim, la Rokita. Zaremba este polonezul nr.1, cel care a dus o luptă aprigă cu administraţia Oltchim.

Laurenţiu Ciurel

Polonezul nr.2
Pe platforma Oltchim avem o altă companie chimică: USG, Uzina cloro-sodică. Ei împart cu Oltchim aburul tehnologic, apa şi energia produsă de CET Govora, centrala electrica, a treia companie de pe platformă. După privatizarea din 2002 (pe vremuri lucrau acolo cam 4.000 de oameni, acum doar 600), ajunge în posesia… polonezilor de la CIECH, iar firma e condusă de Witold Urbanowski. Al doilea polonez. Ambele companii (adică implicit ambii polonezi) depindeau de energia electrică şi termică livrată de termocentrala Govora. Practic, ambele sunt captive lanţului industrial gândit în 70 de comunişti. La rândul ei, termocentrala Govora avea o datorie istorică spre CE Oltenia, de peste 200 milioane de roni, datorie care creştea lunar datorită penalităţilor şi faptului că Oltchim nu-şi plătea energia. Fiind director general la CEO, am hotărât să scap de problemă, transferând EMC Berbeşti la CET Govora, acest EMC provocând o lipsă permanentă de capital circulant (cash) pentru CEO. Adică plăteam salarii pentru 1.300 de oameni, amortismente, alte cheltuieli de carieră şi încasam zero. Ar fi fost o operaţiune de extirpare a tumorii, a unor aşa-zise „capitaluri toxice”, închiderea unei răni vechi a CEO.
În toiul operaţiunii, mă trezesc cu o vizită de la un emisar al lui Urbanowski, cu o propunere bombă. Propunerea suna aşa: ”nu o să fii în veci în stare să faci transferul carierelor de la Berbeşti, o să vezi. Mai bine vinde-ne nouă creanţa pe care o ai asupra CET. Nu-ţi dăm 200 de milioane, dar uite, cam 50-60 poate ar fi posibil, că aşa, decât să ţii în casă o gaură neagră, mai bine iei ceva, acolo…” Am zâmbit politicos, gândindu-mă cât de proşti am ajuns să fim consideraţi. Schema era simplă. Cu 10-12 milioane de euro, creanţa CE Oltenia asupra CET Govora, Urbanowski cumpăra tot judeţul Vâlcea. Pentru că:
Executând creanţa, polonezul nr. 2 devenea practic proprietarul CET Govora (cum a făcut CEO cu CET Brăila). Sistând apoi energia către Oltchim, îl băga în faliment, creând o oportunitate imensă pentru polonezul nr.1, Zaremba-PCC, să-l ia gratis. Fără energie, Oltchim valorează zero. Controlând CET, polonezii ar fi controlat toată platforma industrială consumatoare de energie termo-electrică, ba şi administraţia judeţului care ar fi fost la cheremul lor, ei fiind furnizorii de apă caldă şi căldură. Dacă transferul carierelor reuşea, CET-ul primea o gură de aer sau cel puţin mai rezista un timp, făcându-şi singur managementul resursei primare.

Polonezul nr. 3
Apare însa bomba. Fondul Proprietatea votează împotriva transferului de cariere către CET Govora, propunând o divizare asimetrică prin care să-şi crească procentul acţiunilor la CEO artificial (deşi peste tot clamau că nu mai sunt interesaţi de CEO, că e prost condusă, manager politic, nerestructurată etc.). Prin acest vot au încercat doar să ne anuleze opţiunile, rămânând doar cu varianta vinderii creanţei către Urbanowski, foarte apreciată de unii membri ai Consiliului de Supraveghere de la CEO. Dar cine conduce Fondul? Păi Grzegorz Maciej Konieczny, polonezul nr. 3. Despre acest ”Zgore Măceşu” nr.3 presimt că vom mai auzi în ţara asta, dar mi-e teamă că nu va mai fi de găsit.

Polonezul nr.4
Preşedintele CS-ului la CEO este schimbat cu această ocazie, fiind numit preşedinte un anume Spătaru, de profesie membru de CA-uri impus de liberali. Ocupaţia? Reprezentantul Selena, o firmă producătoare de spume poliuretanice din… aţi ghicit! Polonia! A dracului coincidenţă. Eu cred că domnul era polonezul nr.4. Deşi a venit cu misiunea clară de a vinde creanţa (aceasta e credinţa mea), n-a mai putut face nimic pentru că, deşi fără aprobarea CS-ului, AGA, cu majoritate de voturi, în urma unei acţiuni în forţă CEO-Minister, a aprobat transferul. Şi pentru un om normal, fără vreo pregătire specifică, punerea cap la cap a faptelor expuse mai sus te duce la o singură concluzie: nu pot fi coincidenţe! Sunt convins că au fost semnalate vreunui general sau colonel sau procuror sau… şi judeţul Vâlcea şi judeţul Argeş şi judeţul Prahova (unde sunt rafinăriile) aveau şefi şi structuri SRI. Ce au făcut aceştia? Au dormit? În niciun caz. Vă citez din presa vremii, Evenimentul Zilei, noiembrie 2012: „Curtea Supremă a decis la 16 noiembrie condamnarea cu executare a lui Corneliu Pâltânea într-un dosar de corupţie privind fraude cu produse petroliere. Adjunctul său şi fostul director al rafinăriei Astra Ploieşti au fost condamnaţi pentru corupţie. Decizia este definitivă, condamnaţii s-au prezentat la penitenciar.
Colonelul SRI (r) Corneliu Pâltânea fost Şef al Secţiei de informaţii a judeţului Prahova din cadrul Serviciului Român de Informaţii (SRI), a mai primit o condamnare: trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată”.

„Polonezii” nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10
În continuare, Laurenţiu Ciurel face referire la modul în care Fondul Proprietatea ar fi afectat, susţine el, de-a lungul timpului activitatea CO, într-o complicitate suspectă şi depistează „polonezii” nr.5, 6,7, 8, 9,10, care, potrivit părerii sale, ”Sunt la CEO. Prin directorat şi CS”.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ