Întru evitarea oricăror interpretări, articolul nu are legătură cu presupusele manevre ale partidului de guvernământ privind graţierea şi amnistia, ambele prevăzute constituţional în formă strict juridică şi punct. Adevărul este că o pătură groasă de spoliatori, structurată pe reţele mafiote, încurajată de instituţii ale statului care au acţionat mai mult divergent decât convergent, a ros până la blană. Nu străină de străinătate. Colac peste pupăză, lupta anticorupţie s-a transformat subit, dramatic şi confuz, în lupta pentru putere. Cu binoame, în expresie matematică. Dacă nu există condamnări politice, ca în comunism, nici departe nu suntem. Odată aruncată societatea în haos, ne-am ales cu infractori de toate calibrele, faţă de care intoleranţa publică ba atinge cote maxime, ba se evaporă pe buletinele de vot. Sloganul selectiv este ”la brutărie!”, iar unii specialişti în panificaţie chiar au impresia că acolo se frământă cozonaci. A pune pe tavă întreg tabloul sumbru al condiţiilor de subzistenţă şi al relelor practici din sistemul penitenciar nu înseamnă a pactiza cu duşmanul. Abolirea de drepturi fundamentale şi condamnarea indirectă la tortură psihică nu constituie mărunţiş existenţial. Preşedintele CEDO, Guido Raimondi, a afirmat la Strasbourg, unde a fost prezent şi preşedintele Klaus Iohannis, că numărul plângerilor ajunse din România, având ca motivaţie condiţiile de detenţie inumane, a crescut în 2016 cu 108%. Ministrul justiţiei de atunci se plângea de amenda aplicată corecţional României de 80 de milioane de euro, din partea CEDO. Încă din 2012, se ştia că există o hotărâre cvasi-pilot a Curţii Europene, care conţine propuneri legislative şi prevede măsuri sancţionatorii pentru România. Dar Curtea Europeană e una, iar curtea de competenţă a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, e alta, ca viziune de ansamblu. Care ce zice cu trimitere expresă la adoptarea unei legi privind amnistia sau graţierea unor fapte de competenţa DNA: ”inculpaţii nu vor mai executa pedepsele, iar banii rămân în buzunarul lor”. Preşedintele CEDO, iar nu al PSD, Guido Raimondi, recomandă măsuri legislative ca în Italia (dacă pe noi nu ne duce capul), unde au fost reduse pedepsele unor deţinuţi, iar altor deţinuţi li s-a comutat sentinţa în arest la domiciliu. Pardon, primim un sughiţ prezidenţial, ”România nu va primi nicio amendă de la CEDO, s-au făcut calcule pe colţul mesei”. Pentru ca şi sughiţul să-şi înghită limba, ”să vedem ce doreşte CEDO de la noi, să elaborăm un pachet serios şi nu va fi nicio problemă”. Ce doreşte CEDO şi noi nu ştim, dle preşedinte, se găseşte cu vârf şi îndesat în vraful de plângeri făcute la Strasbourg, de unde tocmai aţi revenit.
