În viziunea unor politicieni de la noi, mesajul de învestitură prezidenţială al lui Donald Trump este catalogat drept populist de sus până jos. După alegeri, nu mai e vox populi, e vax populi! De cine catalogat? De opoziţie. Dar puterea şi opoziţia sunt constante ale democraţiei. Ca şi cercul vicios rezultant. Felul de a conduce discreţionar le repugnă multora şi mie, ca individ. Cum ar spune un fischer pe fază, mi se rupe în pioni de cei ce-au fost la guvernare, sunt şi vor fi. Nu mă interesează nebunii din Parlamentul de ieri, de azi, de mâine. ”Un stat există pentru a fi în slujba cetăţenilor”, afirmă, în virtutea statului de drept, cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite. Pe această temă băţoasă, s-ar scrie la Românica teze de doctorat cu snopul. S-ar bate câmpii cu graţie, pentru că nu mai e loc de păioase, de docţi şi docte, însă ar rămâne ca la început. De 27 de ani, ajungem la capăt de linie şi ne întoarcem la kilometrul zero. Ascultându-l pe Trump, împroşcat însă cu zel de opozanţi, m-a surprins cât de bine cunoaşte România: ”Americanii vor şcoli pentru copiii lor, vor cartiere sigure pentru familiile lor şi slujbe bune”. Americanii, adică noi! Slujbe bune însemnând nu cu orice chip strunguri poleite sau lopeţi lustruite, ci bine plătite, rime bugetifore. Fiindcă bani sunt! Numai că alergia cronică la starea de bine a românilor era să pună pe fugă majorarea salariilor. Şi a pensiilor, pentru că şi pensionarii e oameni. Ambe măsuri privite chiorâş, sub pretextul populismului, al promisiunilor fără acoperire. Mai frapant, sub pretextul new-americanismului, al donaldtrumpismului. Dar iată, mai departe, ce spune despre ei, adică despre noi, noul stagiar de la Casa Albă: ”Mamele şi copiii sunt înghiţiţi de sărăcie, fabricile ruginite par pietre de mormânt de-a lungul ţării. (…) Vom construi noi drumuri, poduri şi aeroporturi, tuneluri şi căi ferate…” Nostalgic mister Trump, cu bătaie lungă-n spate, până prin ’50. Păi ce e asta, în transcriere hei-rupistă, dacă nu Salva – Vişeu, Bumbeşti – Livezeni, ”Răsună valea”?! Nu concordă. Din tragedia de la Colectiv, anchetată la sânge, ne-am ales doar cu o parte de globule roşii. A contribuit şi Bamboo cu părticica lui de globule albe. Dacă Donald Ionescu de la PSD ar fi rostit aşa ceva la învestitură, opozanţii l-ar fi luat pe sus cu fulgi, başca lingăii de clanţă ai lui Băsescu. Dacă Donald Popescu de la PNL ar fi rostit aşa ceva la învestitură, opozanţii de serviciu ar fi sărit, înfrângându-şi picoteala metafizică, direct în papuci, pe la Antena 3. Nu mai reproduc din Donald Trump pentru că mă bagă la idei. Zâmbesc şi eu când observ că mai toţi mahării care au măturat pe jos cu atipicul preşedinte pupă mâna la băiatu’!
