Micuţul, dar cochetul stadion din Ovidiu avea să fie gazda unui derby surpriză al Ligii I, meci în care se întâlneau echipele de pe locurile 2 şi 3. Două echipe tinere, două echipe crescute parcă pe acelaşi calapod, dar nu în ultimul rând două echipe ce au început să aibă un cuvânt greu de spus în Liga I.
Privind jocul celor două echipe din această prima parte a campionatului, eram convinşi că vom avea parte de un spectacol pe cinste, iar desfăşurarea ulterioară nu ne-a contrazis cu nimic.
Despre partida în sine nu sunt multe de spus, atâta doar că de această dată a câştigat Viitorul, o echipă ce a reuşit să profite de fiecare mică inexactitate din tabăra olteană. Golurile lui Chiţu (min. 35) şi Hodorogea (min. 38) au desăvârşit o victorie foarte importantă pentru Viitorul, iar în tabăra Universităţii Craiova au adus o înfrângere ce ar trebui să îi trezească la realitate.
Desfăşurarea meciului a fost însă umbrită de ieşirile necontrolate ale lui Gică Hagi, cel ce avea să murdărească într-un mod atât de josnic imaginea unui jucător ce nu a făcut altceva decât să îşi apere un coleg. Faptul că ai fost cel mai mare jucător român nu îţi dă dreptul ca, la nici jumătate de oră după meci, să ieşi foarte mândru în faţa presei şi să strigi vrute şi nevrute despre jucătorul Craiovei, fără a avea însă decența necesară de a recunoaşte că tot acest circ ieftin a început numai şi numai de la banca Viitorului. Nu suntem aici pentru a susţine ieşirea nervoasă a lui Rambe, dar cu siguranţă putem spune că reacţiile murdare şi necontrolate ale unui fost mare jucător, care până în acest moment nu a demonstrat nimic din postura de antrenor, sunt cu siguranţă mult mai grave decât gestul deloc lipsit de fair-play al jucătorului craiovean.
Lăsând în urmă un meci foarte disputat, umbrit la final de atitudinea domnului Hagi, avem cu toţii puterea să spunem că Viitorul a câştigat meritat în faţa Universităţii Craiova, dar impresia lăsată de ambele echipe ne dă mari speranţe pentru un viitor frumos al fotbalului românesc.