Românul dispreţuit pe statul de plată de către statul pe sponci nu are nevoie de teoria plusvalorii care pentru el e mai mereu a minusvalorii. Are nevoie, dacă tot este european în câmpul muncii, de o răsplată care să nu-l pună pe picior de crasă inferioritate. Sătul să înghită promisiuni de doi bani, cel dispreţuit de statul pe sponci ia calea străinătăţii. Nu mai puţin de patru milioane de conaţionali din rândul populaţiei active adaugă plusvaloare ţării de adopţie. Strigător la cer, un lot substanţial de 11.000 de ”halate albe” au părăsit în acest an spitalele. Observăm între putere şi opoziţie o râcă permanentă, care aduce grave atingeri drepturilor fundamentale. Puntea de legătură e Parlamentul, unde, la unison, se votează în beneficiul propriu sfârtecări de buget curat constituţionale. Ar fi greşit însă dacă, luaţi de valul nemulţumirilor, am dinamita forul legislativ al ţării, cum nu trebuie să dinamităm nici Guvernul sau Preşedinţia. Mai avem câte un pic din toate – votul, ros şi el de caria disputei deşănţate dintre partide: populismul. Nu mă refer la un partid anume, mai oportunist decât altul. Ci la o meteahnă greu de combătut, cum şi greu de susţinut. Ne situăm pe locuri înjositoare la nivel de trai, de educaţie, de civilizaţie, şi mă mir că Bruxelles-ul nu-i urechează pe cei care au jurat credinţă poporului român, prin asta, ca parte, şi Europei, întru bunăstare materială şi spirituală, dacă tot ne dorim a fi o apă şi-un pământ. Jurământul de loialitate al aleşilor nu are efecte juridice, dar efecte morale e musai să aibă. Nu smiorcăiala etalată la imn, nu mâna dusă teatral la inimă ţin de foame şi de căldură, de respectul instituţional cuvenit bugetarului şi pensionarului de rând. Statisticile sunt alarmante pentru o ţară cu potenţial economic imens, dar care consumă mai mult decât produce. Din lene? Din nepricepere? Din interes? Finanţiştii atenţionează că PIB-ul pe 2016 nu va îngădui creşteri salariale, în timp ce indicatorii economici le contrazic expertiza. Dincolo de electoralul în curs, acuitatea măsurilor de echitate socială va slăbi din alte motive, evident naţionale, evident prioritare, însoţite de tobele media. ”Ne dorim să avem o viaţă frumoasă”, ”o Românie curată” şi alte asemenea lozinci fără acoperire în fapte umplu timpul care macină în gol al celor mulţi şi păcăliţi sistematic. În sinteză, dacă 2016 a fost cum a fost, 2017 va fi şi mai şi. Uniunea Europeană se confruntă cu provocări şi crize dintre cele mai serioase. ”Nu ştim dacă vom reuşi să o menţinem unită”, opinează Iohannis. Ceea ce îngustează orizonturile speranţei şi coboară alte bariere. Cum să mai proiectezi o ţară ca afară? Curat ghinion, şi afară e vopsit gardul.
