Lăsăm Olimpiada de la Rio să se coacă şi mai zăbovim în cupele europene la fotbal. Fie şi numai pentru că o întreagă ediţie de campionat îşi stoarce energiile în slujba lor. Treabă românească: nu ştim cum să ajungem acolo, uneori cu mijloace neortodoxe. Iar când ajungem, nu ştim cum să ne întoarcem acasă mai repejor, „de urât şi de întristare”, ca în Viaţa la ţară. Apoi, în dulcele stil balcanic, o luăm de la capăt cu aceleaşi ambiţii deşarte, care se vor sparge exact în ţeasta naţionalei. Cioburile ultimului campionat european le adunăm şi azi de pe jos. Nu prea avem căutare, dar suntem plini de magicieni şi diamante, ca să nu mai lungim vorba. Din 5 echipe mari şi late înscrise în cupele europene, trei ne-au părăsit fără echivoc. Se pregăteşte Astra, campioana, jumătate pe mâna ei, prin lipsa de calitate măcar la nivelul unui adversar ca FC Copenhaga, jumătate pe mâna antrenorului, caz unic în Europa. Astra este pe cale să se înece, iar paiul de care se agaţă se cheamă West Ham, ce mai cal şi ce mai ham. O simplă coincidenţă cu trupa „ciocănarilor” de anul trecut, eliminată de giurgiuveni în Europa League. Schimbarea radicală se datorează tehnicianului croat Slaven Bilic şi „perlei” sale, francezul Dimitri Payet, 29 de ani, transferat de la Marseille pentru numai 15 milioane de euro. Şase puncte cu Liverpool, câte patru cu ambele Manchester şi cu Chelsea, dar eşec surprinzător în play-off cu slovenii de la NK Domzale, 1-2, pentru a-l „întoarce” pe Olimpic Stadium cu scor de forfait. Auzind că Alibec, refăcut după accidentare, e posibil să apară în atacul vajnicei noastre campioane, englezii l-au adus, de la Swansea, pe golgeterul ghanez Ayew, cu 20 de milioane de euro. Până una-alta, astralii şi-au luat-o de la CSU, sanchi, pentru adormirea inamicului. Interesant ar fi pe ce pariază Şumudică! Şi dincolo, la Steaua, şansele de a o elimina pe Manchester City sunt nule. Curat ghinion să cazi cu adversarul cel mai de temut, iar aici nu dracul şi-a vârât coada, ci Tamaş, el i-a dorit pe „cetăţenii” lui Guardiola, a căror valoare de lot depăşeşte 560 de milioane de euro. Sagna, Nolito, Navas, Fernandinho, De Bruyne, Agero contra Tamaş, Momcilovici, Pintilii, Achim, Hamroun, Stanciu… „Numai Dumnezeu ne poate califica”, oftează Becali, a cărui rotiţă de afaceri se învârte invers: întâi calificare, pe urmă transferuri. La câtă instabilitate şi hărţuială există la fostul club al Armatei, prezenţa Stelei în grupele Europa League e mai mult decât meritorie. Dar fotbalul românesc a ajuns la fundul sacului. Niciun investitor străin de doftă nu se încurcă, fie şi din întâmplare, cu alde noi. Chinezii, de care fugim din considerente de „babuini”, vorba lui Cristoiu, au cumpărat-o, după Inter, şi pe AC Milan, jucăria de altădată a lui Berlusconi. Vine Asia peste noi, stimaţi europeni elitişti!
