CONEXIUNI
O zi de doliu mai lungă decât fără

0

În febra puternicelor emoţii cu care Familia Regală a însoţit trecerea Styxului de către Regina Ana, o eventuală zi de doliu naţional n-a fost nici măcar întrezărită. Decesul a survenit luni, 1 august, ora 13.45, la spitalul din Morges (Elveţia). Premierul Dacian Cioloş se întreba, distant, dacă în şedinţa de miercuri, 3 august, va avea timp să decidă. A decis până la urmă. Pe bloguri, au apărut reacţii. În parte reţinute, în mare parte dezlănţuite. Dacă Familia Regală ar fi întrebat-o pe defunctă, o „aristocrată a decenţei”, cu ultimele cuvinte aceasta ar fi respins ideea unei zile de doliu pe seama sa. Aşa credem. Istoricul Dinu C. Giurescu a declarat, la cald, că „pierderea Reginei reprezintă o pierdere a naţiunii întregi, indiferent dacă o resimţim sau nu”. Apoi, când hotărârea guvernului a devenit prilej de dispută, a mers la televiziuni şi a luat poziţie radicală faţă de contestatari. E cât se poate de posibil să se fi uitat între timp şi peste „Gândul lui Ion Cristoiu”, extrem de contondent, dar nu lipsit de argumente istorice, culmea, cu iz de pamflet în toată legea: „Ce-a lăsat Ana de România Poporului Român? Eu, cetăţeanul Ion Cristoiu, susţin că n-a făcut nimic pentru Poporul român”. Şi mai departe, ţintind în Dacian Cioloş spre a lămuri: „prin ce a fost Ana de România o personalitate de excepţie a ţării ca să merite omagiul de excepţie al Poporului care e Doliul Naţional”. Îl contrează în ditirambi de un absurd perfect o trimitere cu cântec a Rodicăi Culcer dincolo de doliul naţional: „ca să apreciem mai bine rolul Reginei Ana în istoria noastră, să ne imaginăm Sonata Primăverii de Beethoven executată doar la vioară, fără acompaniamentul pianului. Strălucirea viorii nu ar mai fi aceeaşi, nici armonia ansamblului. Să ne înclinăm deci, la final, în faţa celei care s-a estompat pe sine de bunăvoie pentru a-şi pune în valoare familia şi a-şi onoraţarade adopţie”. Inscop Reaserch recurge la o analiză sociologică din care, sub sloganul „Reginaa murit. Trăiască Regina”, rezultă că despre Principesa Margareta drept Custode al Coroanei, 40% din respondenţi au o părere bună şi 33% foarte bună”. Impresiile de moment sunt însă reverberante: „tragica veste a emoţionat oţarăîntreagă”, „o veste care întrerupe violent somnolenţa naţiei”. Parcă le-ar fi auzit de vizavi comentatoarea de politică externă Eva Galambos: „Este o pierdere, dar nu o tragedie care a lovitţaraşi care să impună doliul naţional. Discretă şi modestă cum  a fost, poate că nicireginanu ar fi dorit acest lucru”. Ceea ce spuneam la început. Ca să mă „estompez pe mine” de fulguraţii care să atragă mânia maestrului, mă opresc la timp. Un gând pios celei care a fost alături de Regele Mihai şi a plătit „cu durata unei vieţi aşteptarea caţarasă fie liberă”.