Reforma administrativ-teritorială nu mai este, de mult, un moft. Este o necesitate. Una care vine, din păcate, mult mai târziu decât ar fi trebuit. România nu-și mai poate permite să păstreze la nesfârșit aceeași structură administrativă doar pentru că orice schimbare supără primari, președinți de consilii județene, partide și rețele locale de influență. Sunt comune care abia își pot susține aparatul administrativ, orașe mici care funcționează mai degrabă ca niște comune mai mari și instituții care consumă bani doar pentru a-și justifica existența.
Comasarea unor localități sau reducerea numărului de județe poate fi un început. Dar numai un început. Căci, dacă reforma se va limita la trasarea unor granițe noi pe hartă și la dispariția câtorva primării, vom fi făcut mai degrabă o economie contabilă decât o reformă adevărată. O administrație nouă trebuie să vină și cu reguli politice noi. Iar prima dintre ele ar trebui să fie revenirea la alegerea primarilor și a președinților de consilii județene în două tururi. Dacă tot redesenăm administrația locală, trebuie să discutăm și despre legitimitatea celor care o conduc. Un primar sau un președinte de Consiliu Județean ar trebui să poată demonstra că are în spate o majoritate reală a comunității, nu doar că a ieșit primul dintre mai mulți candidați cu o minoritate de voturi.
Al doilea pas este digitalizarea reală. Nu cea din prezentările PowerPoint și strategiile ministeriale, ci aceea în care omul nu mai este obligat să meargă 30 de kilometri până la o primărie pentru o adeverință, un certificat sau o cerere. Nu este obligatoriu să existe primar și primărie în fiecare localitate. Este însă obligatoriu ca fiecare cetățean să poată obține documentele de care are nevoie fără să piardă o zi pe drumuri și la ghișee.
Aici ar trebui să fie adevărata miză a reformei: mai puține instituții, dar servicii mai bune. Mai puține funcții politice, dar administrații mai profesioniste. Mai puține ghișee, dar acces mai rapid pentru cetățean. Altfel, vom muta niște comune într-o parte, vom uni câteva județe în alta și, peste câțiva ani, vom descoperi că am schimbat harta României fără să schimbăm aproape nimic din România administrativă.


