„De ce înregistrăm cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor? Au pierdut românii plăcerea lecturii?”. Dar când or fi excelat românii cu plăcerea lecturii? Pe vremea turcilor? În perioada interbelică a lămpilor cu gaz? Un om de cultură ca Mihail Șora ar putea răspunde că au excelat pe vremea colecției BPT și nu cred că ar exagera. Mie, sintagma „consum de carte” îmi produce indigestie. Știu, în consumerism te culci cu el, te scoli cu el. Eu, de câte ori am cumpărat o carte, am citit-o. Nu frecventez teatrul ca să-l consum, îl las la plecare întreg. Andrei Marga: „Este vorba de prăbușirea bibliotecilor publice în România. S-a încercat timid și sporadic învierea lor, dar, să fim onești, este doar pentru raportare!”. Biblioteca publică la sate, acolo unde se naște veșnicia și odată cu ea cele necesare atât trupului cât și sufletului, a fost ruda cea mai apropiată a elevului. Și asta grație lecturilor suplimentare. Erau vremuri de cu totul alte plombe în cap decât televizor, calculator, telefon, tabletă. Radioul și televizorul locuiau încă în uterul social al mamei lor. Când te apucai să citești un roman, n-aveai a te împiedica să-l dai gata. Găseai și Șolohov și Tolstoi, dar și Sadoveanu, Shakespeare, Cervantes. Nimic nu îl perturba pe lector în escapadele sale. Starea aceea de confort izolaționist, care avea să piardă bătălia cu spaimele și crizele începutului de secol 21, este irepetabilă, la oricâte reforme structurale s-ar deda statul. Mai rămân de strajă cugetului bibliotecile orășenești nu doar prin expoziții documentare, ci și prin lansări de carte și simpozioane. Avem 200-250 de librării la o populație de 19 milioane de locuitori, însumând poate și Republica Moldova. Nu știu cât de multe sau cât de puține, dar când intri în oricare din acestea, nu găsești mai mult de câțiva rătăciți. Ce zicea Mușatescu: „…când cărțile se vând greu, oamenii se vând ușor, iar țara se dă pe degeaba”. Din 19 milioane de conaționali, numai 1,4 milioane cumpără cărți. Eliminați din total cele 5 milioane de pensionari cărora asta le mai lipsește: „Maestrul și Margarita”. Se face foarte puțin pentru educație, iar unul din argumente este lipsa lecturii. Ca și cum am rezolvat-o complementar cu teatrul, cu filarmonicile, cu muzeele și cu pasta de dinți. Prima observație: școala face tot posibilul să te îndepărteze de ceea ce înseamnă plăcerea de a citi. Asta, dacă ești elev. Dacă ai terminat școala, propune și tu ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore, cât să pui capăt conversațiilor pe WhatsApp și să treci să te cultivi în fața plasmei. Atenție, în două minute se descarcă o armă, în zece are loc un furt. Și la fiecare propoziție neapărat „cu subiect și predicat”, „doisprezece mii” de cetățeni părăsesc țara și odată cu ea limba română.
