Experții CIA The World Factbook trag un semnal de alarmă în ceea ce privește România, în sensul că a urcat pe locul 2 mondial la rata mortalității. Încă puțin și aspiră la medalia de aur. Aceeași Mărie, România se află în coada clasamentului care indică natalitatea la nivel planetar: locul 207 din 228 de țări catalogate. Până la fundul gropii, coborând pe frânghia întinsă de guvernele care s-au perindat la putere în ultimii 32 de ani, mai e puțin. Și specialiștii noștri în demografie spun că avem un procent mare de persoane în vârstă. Dar nu procentul acestora este mare – este atât cât este – , ci procentul copilașilor care vin pe lume este mic. În 2021, numărul lor s-a situat sub 180.000, cel mai scăzut din întreaga istorie a României! Pentru a asigura un spor natural pozitiv, femeile aflate în perioada fertilă ar trebui să aducă pe lume câte trei copii. Una din explicațiile potrivit cărora așa ceva nu se întâmplă constă în dorința femeilor de a părăsi cratița și de a face carieră. La fel de adevărat, nici statul nu și-a exersat grija față de părinți, prin aceasta nici față de copii. Fenomenul migraționist are și el partea de avânt la prăbușirea natalității, și încă una catastrofală. În 2022, dintr-o mie de români au părăsit țara 4,37, față de 0,29 la mia de bulgari, de exemplu. Interesant, Ungaria este țara care și-a adăugat 1,23 la mia de locuitori. Evident, Ungaria nu și-a externalizat resursele naționale și nu s-a împrumutat în disperare la dobânzi cu două cifre. În general, România ține cu tot dinadinsul să pozeze în țară europeană atipică. Nu dispune de infrastructură, autostrăzile și căile ferate lasă de dorit, dar e stelară în festivaluri care umplu stadioanele. Vai de bunicii care se îndură la creșterea nepoțeilor, despărțiți, din varii motive, de mămici și tătici. România n-ar avea a se plânge. Stau cu mâinile întinse 5 milioane de pensionari, pensia medie nedepășind 1.600 de lei. Nu mai puțin de 1,2 milioane de pensionari au venituri sub o mie de lei pe lună. O batjocură! Marius Budăi, ministrul muncii, consideră că inechitățile din sistem pot fi rezolvate. Nu există în PNRR-uri și nici în legislația națională un obstacol de care să te izbești la cheltuieli sociale. Sublim! Doar că pentru asta e nevoie de sursa bugetară. Aceeași pe care a readus-o de curând în discuție și ministrul educației, Sorin Cîmpeanu. Aceeași pe care orice alt ministru – al sănătății, al agriculturii, al familiei, tineretului și egalității de șanse (cel mai abstract dintre toate) – o poate evoca la rândul său. Într-o conjunctură externă deloc fericită, când nu dispunem de un consistent Minister al Păcii, care să fi luat taurul de coarne înainte ca acesta să se înfurie, România rămâne maica persoanelor vârstnice.
