După pandemie, războiul din Ucraina şi criza din energie, specialiştii vorbesc tot mai des despre o criză alimentară care ar putea afecta foarte multe ţări de pe glob, determinată în principal de schimbările climatice, care limitează sever suprafeţele de teren cultivabil, de costurile din ce în ce mai ridicate la combustibil şi îngrăşăminte, precum şi de blocajul rutelor de aprovizionare. Este un scenariu sumbru, dar care se poate transforma rapid în realitate, mai ales că unele state au început să limiteze exporturile de alimente sau, cum este cazul Indiei, chiar să-l interzică. Evident, guvernele lumii, în special ţările din G7, au început să caute soluţii pentru această criză, atât pe termen scurt, cât şi pentru viitor.
Cred că este momentul ca şi noi, pe plan intern, să purtăm o discuţie extrem de serioasă pe tema viitorului agriculturii româneşti, cu atât mai mult cu cât, în special în zona de sud a ţării, schimbările climatice sunt extrem de vizibile şi creează provocări uriaşe fermierilor. Evident, prima problemă este cea a sistemelor de irigaţii, agricultura noastră fiind, din păcate, în cea mai mare parte, una meteo-dependentă. Este nevoie de investiţii masive în refacerea sistemului naţional de irigaţii, folosind tehnologii moderne care sunt implementate cu succes de foarte mulţi ani în ţările din vestul Europei.
Apoi, fermierii români trebuie să primească sprijin real din partea statului, cum este recent promulgata lege care prevede facilităţi fiscale pentru angajaţii din agricultură şi industria alimentară. Subvenţiile acordate acestora trebuie plătite fără nicio zi de întârziere, iar ministerul de resort trebuie să lanseze cât mai multe programe de finanţare pentru producători, aşa cum se întâmplă în prezent cu programul „Tomata“ sau „Usturoiul“.
Dar ar mai fi ceva. O soluţie ingenioasă şi eficientă, care prinde tot mai multe „rădăcini“ în alte părţi de pe glob: agricultura pe verticală. Vorbim, practic, despre o evoluţie firească de la tradiţionalele solarii la spaţii de producţie special amenajate pentru a creşte legume chiar şi în mijlocul oraşelor. Avantajele acestui concept apărut peste Ocean sunt multiple şi depăşesc neajunsurile acestei tehnologii aflate încă la început de drum. În primul rând, spaţiul necesar pentru producţia de legume scade considerabil, ca şi cantitatea de apă folosită, două probleme majore în agricultura tradiţională. În plus, agricultura pe verticală este mult mai prietenoasă cu mediul, în aceste ferme ale viitorului nefiind utilizate pesticidele, erbicidele, fungicidele şi îngrăşămintele chimice. Mai mult, aceste ferme nu depind de anotimp, producţia fiind constantă pe tot parcursul anului.
Susţinătorii acestei idei spun că, implementată pe scară largă, agricultura verticală ar putea chiar să ducă la reîmpădurirea unor suprafeţe mari de teren, după foarte multe decenii în care milioane de hectare de păduri au fost eliminate în goana după terenuri agricole.
Alin Stoica – deputat al Ligii Albanezilor din România
RECOMANDĂRILE REDACȚIEI