Nu reprezintă o exagerare dacă spunem că aderarea României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), așteptată să devină realitate în acest an, este cel mai important lucru care i se putea întâmpla acestei țări după intrarea în Uniunea Europeană. Nu pentru că mai bifăm o siglă internațională, ci pentru că vorbim despre un prag care înseamnă credibilitate, reguli mai bune și presiune reală pentru modernizarea statului. România este, în sfârșit, la un pas de un obiectiv care contează cu adevărat. Nu este o formulă festivă și nici o temă bună doar pentru discursuri protocolare. Este un moment de substanță. Țara noastră a obținut deja al 24-lea aviz din cele 25 necesare pentru aderarea la OCDE, iar asta înseamnă că nu mai vorbim despre o ambiție îndepărtată, ci despre o intrare în linie dreaptă.
După aderarea la Uniunea Europeană, nimic nu este mai important pentru România decât acest pas. UE ne-a ancorat geopolitic și economic. OCDE ne poate așeza, în schimb, într-o categorie a statelor care nu doar aspiră la reguli serioase, ci sunt obligate să le respecte, să le aplice și să se lase evaluate după ele.
Aici este, de fapt, cheia. Aderarea la OCDE nu înseamnă doar prestigiu extern. Înseamnă că România este împinsă să funcționeze mai bine. Înseamnă politici publice mai coerente, instituții mai predictibile, un climat mai credibil pentru investiții și un stat mai puțin tentat să improvizeze de la o lună la alta. Nu întâmplător s-a vorbit în aceste zile despre un „proces transformator”, iar guvernatorul BCR, Mugur Isărescu, a spus răspicat că intrarea în OCDE este deja „un proiect de țară”. Și cred că exact asta lipsește României de prea mult timp: presiunea bună a standardelor. Am crescut, am recuperat decalaje, am învățat să vorbim despre dezvoltare. Dar încă suferim de „vechile boli“ ale statului român: impredictibilitate, ezitare, reforme împinse cu greu și o administrație care reacționează prea des doar când este împinsă din afară. OCDE poate conta tocmai pentru că vine cu această disciplină suplimentară.
Sigur că aderarea nu va rezolva, prin ea însăși, toate problemele României. Nu va șterge deficitul, nu va repara instantaneu administrația și nu va transforma peste noapte clasa politică. Dar poate face ceva esențial: poate obliga statul român să se raporteze mai serios la performanță, la reguli și la credibilitate. Iar într-o țară a suferit destul de mult la acest capitol, acesta nu este un detaliu. Este o schimbare de logică. De aceea, aderarea la OCDE trebuie privită cu mai multă gravitate și cu mai puțină superficialitate. Nu este un trofeu de vitrină. Este un test de maturitate. Este semnul că România încearcă să iasă din zona promisiunilor și să intre mai ferm în zona standardelor.
Dacă 2026 va fi, într-adevăr, anul acestei aderări, atunci România nu va câștiga doar un nou statut internațional. Va câștiga, poate, cea mai importantă șansă de a se trata pe sine cu mai multă seriozitate. Și, pentru o țară care încă se luptă cu propriile slăbiciuni, asta valorează enorm.
Alin Stoica – deputat al Ligii Albanezilor din România