Din nefericire, femicidul nu mai este doar un cuvânt rostit ca un avertisment din partea organizațiilor care luptă pentru drepturile femeilor. Este o realitate crudă, care, iată, ne lovește cu o frecvență ce ar trebui să îngrozească orice stat ce pretinde că își protejează cetățenii. Ultima victimă – o tânără mamă a trei copii, ucisă în plină stradă de fostul soț, în Teleorman – nu este doar un nume într-o statistică. Este dovada, din păcate nu vie, că România a eșuat. Tânăra avea un ordin de protecție. Avea, deci, ceea ce legea numește „un scut”. Dar scutul acesta s-a dovedit a fi doar o foaie de hârtie lipsită de forță, ignorată de agresor, ignorată de instituții, ignorată de un sistem care continuă să lase femeile singure în fața violenței.
Când, într-o țară europeană, un bărbat își ucide fosta parteneră într-un spațiu public, în ciuda unui ordin de protecție, nu mai putem vorbi despre un accident sau o „nefericită coincidență”. Vorbim despre o complicitate tacită a instituțiilor statului. Pentru că statul știa că femeia era în pericol. Autoritățile au avut toate instrumentele pentru a preveni această tragedie, dar au ales ineficiența, lentoarea, superficialitatea. Dar o societate în care agresorii își asumă că pot încălca ordinele de protecție fără consecințe serioase este o societate care normalizează violența. Unde instituțiile se tem să ia decizii ferme, agresorii nu se tem de nimic. Iar când statul transmite prin inacțiune că viața unei femei valorează mai puțin decât confortul birocratic al unui polițist sau al unui magistrat, rezultatul este inevitabil: moarte.
În 2025, România a înregistrat deja 51 de cazuri de femicid și peste 40.000 de episoade de violență domestică. Sunt cifre șocante pentru o țară care tinde către valorile occidentale. Este momentul ca România să înceteze să trateze femicidul ca pe un fapt divers și să-l abordeze ca pe o urgență națională. Nu mai avem luxul amânării, al comisiilor, al promisiunilor goale. Statul trebuie să reacționeze rapid, cu coerență, cu responsabilitate, dar și cu severitate. Pentru că o societate care își abandonează femeile în fața violenței nu este doar o societate nedreaptă. Este o societate periculoasă, care și-a pierdut instinctul de a proteja viața. Iar când statul nu mai poate garanta siguranța celor vulnerabili devine doar un spectator într-o tragedie repetitivă.
Alin Stoica – deputat al Ligii Albanezilor din România
RECOMANDĂRILE REDACȚIEI