Deşi suntem în anul 2024, un aranjament din verdeaţă din parcul central ne informează că ne-am afla in 2012. Nici nu e de mirare, acolo s-a oprit interesul primarului pentru staţiune. Un pic mai încolo, doua steaguri decolorate şi ciufulite, unul fiind drapelul României, se zbat neputincioase în soare.
Mă bate gândul să le dau jos cumva, dar nu pot. Prea lungi prăjinile! Cum bătaia de joc este la înălţime în Băile Govora, nici situaţia de faţă nu face excepţie. La câţiva metri se află amfiteatrul. Nu vă gândiţi că datează din antichitate, deşi aşa arată. De fapt, nu are nici 20 de ani.
În centrul staţiunii este pustiu. Normal, e duminică, soare, aproape că a venit sezonul de vară, ce mai trebuie şi turişti??? Întru compensare, numărul clădirilor în paragină este mai mare decât numărul turiştilor. Sărbătoarea locală „Florile Govorei” este absolut perimată. Mult mai realist ar fi să i se spună ”Ruinele Govorei”.
Mult lăudata fântână arteziană este seacă-deşert. Să avem răbdare, peste câteva zile plouă! La fostul pavilion de băi, natura pune de-un record: prin acoperiş au crescut copaci. De vizavi, Brătianu, întemeietorul staţiunii, pare să privească blazat dezastrul. Mă şi mir cum de mai rezistă pe soclu.
Deşi principalul investitor privat din staţiune abureşte internetul că acolo e paradisul pe pământ, până şi pisica lui îl contrazice.