Jocuri care „se întâmplă”

0

Ne-a surprins în comentariul unei foste şi cunoscute handbaliste „pasa la adversar” în ceea ce priveşte limba română, după ce a enumerat factorii necesari „ca jocul să se întâmple”. Să se şi „realizeze”, am spune, în alte construcţii lexicale. O autostradă nu se mai construieşte, se realizează. Activităţile agricole se realizează şi ele. Îl şi auzim pe Ilie Moromete: „Ia zi, mă Cocoşilă (care între timp a ajuns fermier – n.n.), tu când realizezi seceratul?…” Turneul de tenis de la Roma a devenit din Roma, cel de la Paris a devenit din Paris, în ideea tâmpă că dacă e „de la” nu e „din”. Bine, pe burtiera unei televiziuni a trenat minute în şir confuzia Slovacia/Slovenia. Ce ne mai trebuie geografie?! „Se întâmplă jocuri” şi în privinţa prepoziţiei „de” prost folosite după numeralele cardinale. Aflăm dintr-un videoclip că alcoolul dăunează sănătăţii mintale a copiilor sub „18 de ani”. Undeva s-au reparat „7 de pompe”. De la 1 la 19 numeralului cardinal îi dăunează grav prepoziţia. Nu te duci să cumperi 19 de pâini, dar 20 de pâini – da, până la 100, pentru ca formularea „101 de pâini” să fie la rândul ei eronată. Pe orice plăcuţă sau indicator, strada ţine loc de bulevard şi de alte toponime simple. Este o monstruozitate lingvistică Strada Intrarea sau Strada Aleea. Ţările, în entitatea lor, au ajuns un fel de muieri care se iau de păr: Scoţia a bătut-o pe Serbia, Norvegia a bătut-o pe România! Acest „pe” specific acuzativului apare unde nu te aştepţi, ca în exemplele de mai sus, dar dispare exact de unde n-ar trebui: „măsurile care le-am luat” sau, şi mai şi, „politica care o implementăm”. (Elevul Dima)

Facebook Comments