Bicilis

0

Revin asupra unei teme din care, când a trebuit, am extras câte ceva, poate nu îndeajuns de explicit, dar îndeajuns de necesar. Articolul cu acest titlu face parte din volumul de eseuri „Complexul Ofeliei” de Dumitru Radu Popescu (Editura Viitorul Românesc, 1998). Pe  pagină de gardă, un an mai târziu, apropo de Viitor, DRP mă fericea, în coada autografului său, cu „o lume mai bună”. Citindu-l şi recitindu-l, mă întreb şi acum, la o scară infinit mai înaltă decât a bolţilor mele nădăjduitoare, dacă lumea aceea mai bună era/este posibilă. Suntem în timpul războaielor daco-romane. Decebal îşi ascunde tezaurul, unul imens, din care se gândea să rupă atât cât va fi necesar formării unei coaliţii antiromane pentru eliberarea Daciei. Abate râul Sargeţia şi îşi îngroapă acolo tezaurul, apoi readuce râul la matcă. Sunt capturaţi de către romani numeroşi oameni de încredere ai lui Decebal, mai puţin unul: Bicilis, care deconspiră taina. Şi Traian se alege, cum scrie Criton în „Geticele” sale, cu 5 milioane de livre de aur, cu 10 milioane de livre de argint, plus obiecte valoroase, nestemate, cupe „depăşind orice preţuire”. 123 de zile au ţinut sărbătorile la Roma, pe durata cărora au fost sacrificate 11.000 de animale sălbatice. Chef de milioane! Cu aurul şi argintul Daciei, Imperiul Roman, aflat la strâmtoare, se redresează. DRP: „Glorie, glorie, zicem noi, bravului Bicilis! Căci trădarea lui a îngropat definitiv speranţa regelui Decebal în viitorul Daciei!… Aşa s-a născut!… Nu, aşa ne-am născut noi, datorită premoniţiei genialului Bicilis, înscrisă conform uzanţelor vechilor istorici, la capitolul trădare…” De-aici, redutabilului autor al romanului „Împăratul norilor” i se deschid, terestru, alte şi alte acolade în a da Cezarului ce e al Cezarului, dar şi lui Bicilis ce este al lui Bicilis. „Aşa… Să-l cinstim cum se cuvine!… Capul lui Decebal, la Roma. Traian? Bicilis? Ei sunt cei trei îndreptăţiţi să nu piară din memoria noastră! Da! Apoi: nu înţeleg de ce să nu ne botezăm copiii şi nepoţii cu acest nume atât de rezonant: Bi-ci-lis! În fond, ne ajunge Bicilia morală! Să nu exagerăm! Să mai lăsăm ceva din averea noastră cromozomială şi pe seama lui Traian şi a lui Decebal! Atât cât li se cuvine. Dar măcar un steag, bicilizator, e necesar să avem! Pentru parăzile europene. Şi să nu uităm: o statuie pentru Bicilis! Sau măcar un closet public”. Ei, cine deschide lista? Cine e pentru statuie şi cine pentru vespasiană de la moară pân’ la gară? Cei de la putere sau cei din opoziţie, sau şi unii şi alţii, într-o confrerie ce transcende culoarea politică întru salvarea valorilor uitate pe drumuri. Uitate?!… Acuma, pentru că şi Uniunea Europeană ne cunoaşte, e imposibil să nu se găsească pe-acolo ceva fonduri, măcar cu dobândă.

Facebook Comments