Preşedintele (mai şi) glumeşte

0

Nu vă încruntaţi. Un preşedinte al ţării, Preşedintele adică, mai şi glumeşte. Stupoare, v-aţi repezit să-l urecheaţi pentru o nimica toată, marţea trecută, când a cerut Parlamentului să reexamineze o lege, un fel de spălaţi-vă pe mâini având robinetul deschis. Când am auzit, a nu ştiu câta oară, spălaţi-vă pe mâini, aşa fresh cum eram, m-a luat somnul. Au trecut exact o sută de ani, împliniţi la 4 iunie, de când cu semnarea Tratatului de la Trianon. Acum 23 de luni, Preşedintele, înconjurat de ai săi, poza la Alba Iulia ca drept urmaş al celor ce înfăptuiseră Mica (după unii, Marea) Unire. A crâcnit Dumnealui ceva împotriva timpului, aşa ger cum era? Cât priveşte puntea istorică dintre 1918 şi 1920, ar fi culmea s-o luăm de la capăt. Nu cred ca istoria să fi lăsat ceva pe dinafară. După cum nu cred că îţi pune cineva căluşul în gură dacă te apuci să reciţi din Octavian Goga. Trianonul este intrat adânc în fiinţa poporului român. În scoarţa copacului, dacă o zgândări, dai şi acolo de seva Trianonului. La 4 iunie 2020, în adunarea Prezidiului Academiei Române,  acad. Ioan – Aurel Pop a vorbit despre importanţa Tratatului de la Trianon. Odată dezlegat în eul său de obsedantul „spălaţi-vă pe mâini”, Preşedintele înlocuieşte rictusul cu un zâmbet larg: „să fie implicaţi specialişti, istorici, cercetători, profesori, academicieni” în dezbaterea Legii pentru declararea Zilei de 4 iunie ca fiind a Tratatului de la Trianon. Exact ceea ce specialişti, istorici, cercetători, profesori, academicieni… şi poporul, domnule Preşedinte, fac de o sută de ani şi un pic. La 1 Decembrie 1918, acolo, la Alba Iulia, de câtă românime izvorâse din toate colţurile ţării, nu puteai arunca un ac. Să pretinzi, din înaltul statului suveran şi independent, că trebuie să aştepte declararea în România a unei Zile a Tratatului de la Trianon (semnat de Puterile Aliate, pe de o parte, şi de Ungaria, pe de altă parte, la 4 iunie 1920), e o ditamai glumă. În contrast cu Titus Corlăţean: „Preşedintele este o persoană care dispreţuieşte simbolistica naţională românească şi care le refuză românilor bucuria de a sărbători, potrivit legii, recunoaşterea internaţională a Marii Uniri a Transilvaniei cu România”. Eu aşa îl văd, pătruns, cu mâna la inimă când se intonează „Deşteaptă-te, române”.  Preocupat pentru că problemele ţării dau buzna. Şi îmi pare pozând cu aerul intelectualului care, la ore de noapte, citeşte, scrie, meditează. E o glumă bună întoarcerea legii în Parlament, dar nu cât să dea pe de lături. Preşedintele dispune de un al doilea mandat. Are Guwernerul meu, are partidul meu la putere şi, posibil, fără opoziţie (şi-aşa…). Se pregăteşte Parlamentul meu, după care vine la rând Curtea Constituţională a mea. Atunci să vezi glumă!  

Facebook Comments